Oscar 2021: femei, minorități, “momente istorice” și nomadism ideologic

Victoria tăvălugului “Nomadland” era previzibilă și fusese anunțată, deși toată lumea vorbește despre un „moment istoric”, de parcă ar fi vreo surpriză. Chloé Zhao devine prima femeie și prima chinezoaică numită Best Director, iar filmul a luat și Best Movie, deschizând acum definitiv Oscarul spre o competiție mondială, după ce anul trecut fusese premiat un film coreean.

Și, desigur, Frances McDormand a primit al treilea Oscar pentru rolul din Nomadland! Mai primise premiul pentru rolul polițistei gravide și imperturbabile din Fargo (în 1997) și cel din Three Billboards Outside Ebbing, Missouri (în 2018).

Un film făcut de o femeie (Chloé Zhao) despre o femeie (Frances McDormand) care pierde totul și pleacă pe drumuri cu camioneta, de-a lungul și de-a latul Americii. Turnat în stil documentar, deseori cu camera pe umăr, este un film foarte linear, precum șoselele prin deșert prin care tot urmărim camioneta personajului Fern (ea, adică).

Fern călătorește conducând camioneta pe o vreme oribila, de lapoviță permanentă, și înțelegem dificultatea unei asemenea vieți în marginea societății atunci când i se sparge un cauciuc și-și dă seama ca n-are unul de schimb.

Munci agricole, o comunitate în deșert compusă dintr-o serie de cazuri sociale și, din nou, oameni care au pierdut totul. Fern ajunge scurtă vreme să umple cutii la un centru de distribuire Amazon, un hangar gigantic în care se lucrează în condițiile acelea inumane, de roboți, pentru care Jeff Bezos, patronul Amazon și cel mai bogat om din lume, a fost deja criticat chiar de Amnesty International.

Niciun fel de glamour în film, aici nu e On the Road. Este mai degrabă ceva din categoria The Road, filmul ăla sinistru post-apocaliptic cu tatăl și copilul în derivă pe drumuri. Sau amintește, evident, de criza anilor 1930, de filme precum Fructele mâniei (Grapes of Wrath, după romanul lui Steinbeck).

Rămâne însă un film tare demonstrativ și repetitiv, deși are decența să nu dureze decât 1.45 h. Mai vedem din când în când ceva natură, un răsărit de soare, un bizon când ea conduce printr-o rezervație naturală. Nimic romantic însă acolo, afară de muzica siropoasă, pe alocuri total nepotrivită cu imaginile, a pianistului italian Ludovico Einaudi (un fel de Philip Glass combinat cu André Rieu).

Filmul reușește însă să fie profund uman. De fapt, e un film fără „răi”, fără „baddies”, în care fiecare încearcă să-și păstreze demnitatea (– Eu nu sunt „homeless”, ci doar „houseless”, nu-i același lucru – spune Fern la începutul filmului).

Iar figurile secundare din film (care e de fapt un docu-fiction, unele personaje fiind chiar “drifters” reali, sunt pline de umanitate ne-jucată.

Și, iată, a primit principalele premii. Regizoarea e nu doar femeie, dar e și chinezoaică rău văzută acasă la ea, după un discurs în care a criticat regimul lui Xi.

“See you down the road”, cum se salută personajele.

Despre cum China, piața chineză și banii din China influențează producția cinematografică occidentală și chiar Hollywoodul, vezi cronica mea:

Mai reținem: Best Supporting Actor: Daniel Kaluuya, Judas And The Black Messiah, care a mai primit și Best Original Song: Fight For You.

Și câteva premii mai mici pentru Mank și Ma Rainey’s Black Bottom, despre care am mai scris când am vorbit despre 2021 — anul Netflix la Oscar.

Despre alte filme care au fost în competiție anul ăsta în categoria Best Movie:

Judas and the Black Messiah

https://cabalinkabul.com/2021/04/23/oscar-2021-judas-and-the-black-messiah/

„Mank”, omul care a scris Citizen Kane

Oscar 2021: „Mank”, omul care a scris Citizen Kane

„The Trial of the Chicago 7” — un mesaj din Hollywoodul stângist

https://cabalinkabul.com/2021/03/16/filme-de-oscar-2021-the-trial-of-the-chicago-7-un-mesaj-din-hollywoodul-stangist/

Mai fusese nominalizată pentru cel mai bun rol feminin (Vanessa Kirby):

„Pieces of a Woman”: când găsești artă pe Netflix

https://cabalinkabul.com/2021/01/24/pieces-of-a-woman-cand-gasesti-arta-pe-netflix/

iar aici despre toate filmele Netflix la Oscar:

Viitorul în streaming: 2021 — anul Netflix la Oscar 

https://cabalinkabul.com/2021/04/06/viitorul-in-streaming-2021-anul-netflix-la-oscar/

Tenet a luat premiul pentru efecte vizuale, că prea se vorbise despre el vara trecută:

„Tenet”: când Hollywoodul nu-și mai consideră spectatorii adulți

https://cabalinkabul.com/2020/09/21/tenet-cand-hollywoodul-nu-si-mai-considera-spectatorii-adulti/

Nu că anii trecuți ar fi fost mai buni, cum am tot arătat-o din 2013 încoace (înainte nu țineam un blog). Vezi mai jos bilanțurile comentate și cu linkuri, an după an, 2013-2019.

— Oscars 2013: Bilanțul foarte convențional al Oscarurilor 2013

https://cabalinkabul.com/2013/02/25/bilantul-foarte-conventional-al-oscarurilor-2013/

— Oscars 2014: Dezamăgiri la Oscar 2014: ideologia culpabilizantă a Hollywood-ului

https://cabalinkabul.com/2014/03/03/dezamagiri-la-oscar-2014-ideologia-culpabilizanta-a-hollywood-ului/

— Oscars 2015: Pentru ce Birdman e cel mai inteligent și novator film de azi

https://cabalinkabul.com/2015/02/07/pentru-ce-birdman-2014-e-cel-mai-inteligent-si-novator-film-de-azi/

— Oscars 2016 – Mad Max și importanța sunetului la cinema

https://cabalinkabul.com/2016/02/29/oscars-2016-mad-max-si-importanta-sunetului-la-cinema/

— Oscars 2017: corectitudine politică și smiorcăială, moderate de un film iranian excelent

https://cabalinkabul.com/2017/02/27/oscars-2017-corectitudine-politica-si-smiorcaiala-moderate-de-un-film-iranian-excelent/

— Oscars 2018: Shape of Water (și alte făcături leneșe)

https://cabalinkabul.com/2018/03/08/shape-of-water-si-alte-facaturi-lenese-de-la-oscars-2018/

— Oscars 2019 și de ce filmele produse de Netflix nu sunt cinema, ci entertainment cuminte și anost

https://cabalinkabul.com/2019/02/25/oscars-2019-si-de-ce-filmele-produse-de-netflix-nu-sunt-cinema-ci-entertainment-cuminte-si-anost/

 — Oscar 2020

https://cabalinkabul.com/2020/01/30/cine-va-castiga-la-oscar-2020/