Show Menu

„Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă”

„Toţi pe buze–având virtute, iar în ei monedă calpă” (Eminescu, Scrisoarea III) Calp = fals când se referă la bani sau, metaforic, sentimente. Așa se face că romanul Les Faux-monnayeurs al lui André Gide (1926), roman fundamental pentru literatura modernă, pentru că ne-a dat conceputul de «mise en abyme», a fost tradus neimaginativ în română ca: Falsificatorii de bani.…

Read more

Turban și tulipan…

Mehmet al II-lea, de Veronese. Până și turbanul, chintesența turcimii pentru noi este de origine persană. Precum e persan și tulpanul (tulipanul, laleaua, care de fapt e același cuvânt). În primul rând, când căutăm în dicționarele etimologice turcești banalul “turban” (“türban”), găsim că e “împrumutat din franceză”. Cum așa, cum adică türban e împrumutat în…

Read more

Ce este “inima” și cum pompează ea lingvistic

În vreme ce toate limbile romane, neo-latine, au păstrat vechiul termen anatomic al organului vieții, provenind peste tot în mod direct din latinescul *cord- (cor, cordis): : cor, cœur, cuore, corazon, coração, româna e singura care l-a înlocuit, metaforic, prin cel care desemna… sufletul.  Latinescul “anima” a dat în română: “inima”. *Cord- (cor, cordis) este,…

Read more

Iranismul zilei: sufrageria

IPINGESCU: … Nu! în van! situațiunea Romaniei nu se va putea chiarifica până ce nu vom avea un sufragiu universal…(amândoi rămân foarte încurcați).JUPÂN DUMITRACHE: Adicătele, cum vine vorba asta?IPINGESCU (după adâncă reflecție): Știi: masă… sufragìu.. Mulți copii din generațiile trecute, înainte de nivelatoarea modă a apartamentelor moderne, în care bucătăria dă în “living” sau e instalată direct…

Read more

“Femeie”… de unde vine cuvântul?

Termenul “femeie” din lexicul fundamental al limbii române nu vine, în ciuda sensului și a aspectului fonetic, de la “femina” din latină. “Femina” dispăruse mai peste tot în latinitate, iar termenul folosit curent era “mulier”, păstrat perfect în aromânul “muljari” și portughezul “mulher”, dar mai erodat în sp. “mujer” și rom. “muiere”. “Femeie”, cum o…

Read more

Cristi Puiu, grand corps malade

Tot caută lumea să interpreteze ieșirea lui Cristi Puiu cu măștile și revoluția și nimeni nu reușește, dar asta e pentru că puțini caută adevărat să-l înțeleagă pe Cristi Puiu. E vorba de un mare ipohondru, în sensul clasic al termenului, de cineva obsedat de atotprezența bolii, însă doar a Bolii mari, cancerul sau ciroza.…

Read more

Etimologii ilustrate: ficați, ciuperci, icre

Numele ficatului, cum se știe și am mai amintit, vine de la o metaforă culinară, în toate limbile romane, dar și în unele din cele slave. In limbile neoromane, ficatul, fegato, foie (gras), vine din latinescul “ficatum”, din expresia dispărută: “(iecur) ficatum” = ficat “umplut cu smochine” = ficatum. Căci “ficatum” nu e altceva decât…

Read more

Rapsodia bohemiană a lui Eliade

In romanul lui Mircea Eliade “Nouăsprezece trandafiri” (1980), presupus a se petrece în România comunistă, prin 1968, simultan cu reprimarea Primăverii Pragheze de către URSS, personajele, prinse în capcana ideologiei represive a puterii, reușesc în final să fugă din țară luând cu ei niște documente compromițătoare pentru regim și traversând granița din nord… în Cehoslovacia.…

Read more

Cum mi-am arătat natura reacționară, de terf masculin

Zăceam molcuț la terasă, în plin soare, sorbindu-mi aperitivul anteprandial, traversat de vocabule latinești care năpădiseră pe mine sărind peste secole, ani și milenii și pe care, cu ochii închiși, le socoteam epigrafic pe ecranul minții, LIVID, MIDII, MIX, DILIV, Eram mândru de revista presei din ziua aceea, axată pe scandalul cu JK Rowling acuzată…

Read more

Șeherezada și beizadelele…

Șeherezada, beizadea… Am luat și acești termeni persani, tot prin turcă și, desigur, nu ne mai dăm seama că ambii sunt compuși din: -zade. “Zade” este participiul persan, iranian, al verbului a naște sau a se naște. “Zade”, și în Șeherezada și în beyzade, este : “născut (din)” sau “născută (din)”, pentru că persana modernă,…

Read more

Pehlivan, o “vorbă din strămoși”

“Pehlivan”, numele vechi dat unui escroc cu mult tupeu, dar totuși cu anumite calități, pentru că te păcălește cu umor, ne-a venit din turcă, unde e exact așa: “pehlivan”. În română, pehlivan a rămas de la spectacolele de bâlci ale turcilor de la care avem și caraghios (kara-göz, “ochi negru”, de la jocurile cu marionete…

Read more

Dorul, povestea unei imposturi

Quem me roubou a minha dor antiga,  E só a vida me deixou por dor?  Dar cine-mi luă tocita durere, Și viața îmi lăsă în loc de dor? (Fernando Pessoa) Povestea cu „dor”, dorul românesc ca termen de cultură și civilizație presupus unic și de netradus a devenit o pretenție insuportabilă. „Dor” este doar o…

Read more

Persanul e un ageamiu…

Uitasem, când am făcut lista iranismelor din limba română, chiar de cel care înseamnă “persan”: ageamiu. Când spunem despre cineva că e un ageamiu, adică un începător, un nepriceput, fraier și cam tâmpițel, nu știm că termenul i-a desemnat vreme de peste un mileniu pe persani, pe iranieni.  La noi, “ageamiu”, “ageami”, e un împrumut…

Read more

Mingus (1979)… Leapșa muzicală

“You turn me on… I’m a radio.” (Joni Mitchell) Mi-a pasat Alexandru Mistrețu ceea ce se numește “leapșa muzicală” și, deși fug în general de jocurile de societate, fiind vorba aici de omul care mi-a adus la Bruxelles un sac de dicționare și gramatici de japoneză de la tatăl său exilat, Marius Mistrețu, nu pot…

Read more

“Haideți” la etimologii

Interjecția turcească ”hay”! a intrat în mod natural și în română: — hai să mergem. Dicționarele etimologice turcești nu îi dau lui hay, această interjecție monosilabică de îndemn, nici o origine clară, însă cine a asistat la o ceremonie colectivă, populară, a dervișilor știe că unul din strigătele de îndemn și îmbărbătare este: — Hay!……

Read more

Teren viran, inimă virană… completare la iranisme

Spusesem când am început să compilez iranismele din română că lista va fi treptat completată, deoarece ea e lungă, pe multe din împrumuturile orientale le credem turcisme, și inevitabil vor apărea altele care îmi scăpaseră inițial. Iată: viran. Adjectivul folosit în română doar ca adjectiv al substantivului teren: teren “viran”. Atât de folosit e viran…

Read more

La lilieci… de unde vine vorba asta cumplită, “liliac”, ce n-are nicio legătură cu floarea

Cînd înfloreşte liliacul  Atunci îşi lasă Lili acul. (George Ranetti) În română, 1. liliac (florea și arbustul) și 2. liliac (mamiferul care ne-a făcut cadou, prin supă, coronavirusul) sunt simple omofonii, cuvinte care au coincis formal, fonetic, în lexicul românei fără a avea ceva în comun. De altfel, doar liliacul mamifer zburător nocturn și malefic…

Read more

Glotta II: câteva mituri urbane despre limbă

Începusem, profitând de izolare, o introducere în lingvistică pentru vorbitorii de română (LINK aici). Ea e deocamdată schematică, wittgensteiniană, și orice sugestie pentru a o face mai limpede va fi binevenită. Aici am să trec doar în revistă câteva din miturile iritante despre limbi, pentru că, nu-i așa? toată are o părere când vine vorba…

Read more

Introducere în lingvistică pentru vorbitorii de română  

Lecția 1. Plicticoasa flexiune: conjugări și declinări Majoritatea limbilor de astăzi sunt rămășițele erodate ale unor (unei) limbi mai vechi, în care procesul erodării nu mai este vizibil, iar formele moderne ale conjugărilor și declinărilor au devenit aberante și neregulate. Mai degrabă decât a le învăța pe de rost, fără logică, este mai ușor și…

Read more

Poezie pe timp de molimă: “Nu ieși din cameră” (“Hе выходи из комнаты”), Brodsky, 1970

Am descoperit la Marius Comper acest poem de Brodski (Joseph Brodsky, premiu Nobel 1987), din 1970, “Nu ieși din cameră” (“Hе выходи из комнаты”), care face furori în Rusia, deoarece descrie perfect atitudinea noastră în carantină, ca într-o variantă extremă de ceea ce japonezii numesc “hikikomori”, frica de viață. Cum traducerea în engleză pe care…

Read more

Rodia, fruct paradisiac și al transgresiunii și cum româna e singura limbă care i-a luat numele din greacă

Sub influența certă a fanarioților, româna e singura limbă în care numele rodiei este luat din greacă: ροδιά, ρόδι. E inanalizabil și în greacă, probabil un împrumut mediteranean. La autorii antici are forme diferite, dar foarte apropiate: ῥόα, ῥόα, ῥοιή, ῥοιά (rhoia). Varianta care s-a impus până azi, cu –d-, e un diminutiv: ῥοΐδια, ῥοΐδιον,…

Read more