Filmul ăsta imbecil al lui Nolan, Tenet, marea superproducție post-Covid menită să salveze cinematografia și sălile de cinema este o insultă adusă inteligenței. Această monstruozitate n-ar trebui să existe și este doar ultimul exemplu a ce se întâmplă de când Hollywood nu-și mai tratează spectatorii ca pe niște adulți.
Am fost să-l văd în sală, desigur, cum se cuvine, cu ecran gigantic, sunet stereo și bere băută prin mască. Ei bine, cine spune că ar fi ceva de înțeles din succesiunea dezlânată de clișee insuportabile de acolo minte cu nerușinare.
Chiar dacă, aplicând o caznă supraomenească, s-a putea scoate o însăilare logică de acolo, eforturile intelectuale ar fi irosite, într-atât ansamblul mai e și rău jucat.
Sigur, Nolan a făcut două Batman impresionante, cele mai bune ale francizei. Dar de când a căpătat obsesia cu timpul, cu călătoria în timp, deja de la Inception, din care nu era nimic de înțeles, el pare a fi pierdut orice urmă de bun simț narativ și de logică a scenariului.
Producătorii de la Hollywood îl lasă probabil în pace pentru că face imagini spectaculoase cu mult bum-bum și le dă adolescenților impresia că sunt inteligenți dacă au priceput că acolo e ceva cu timpul. Interstellar încă mai funcționa, deși era cu cel puțin o oră prea lung, iar Dunkirk n-a fost altceva decât un joc video. Aici însă, cu Tenet, nici măcar ca scenariu de joc video n-ar putea funcționa, decât o lungă, încăpățânată încrâncenare de a arăta spectatorului că e interesant să sugerezi că se poate merge înainte și înapoi prin timp.
Tenet nu e altceva decât o prelungire insuportabilă a insuportabilului Inception. Personaje fără sens, situații absurde, care nici într-o bandă desenată nu și-ar găsi sensul, dialoguri filozofice lungi, greoaie, înfiorător de stupide (The Guardian a criticat deja dialogurile).
Da, avem acolo toate codurile sub-genurilor: spionaj, SF, infiltrări, mafia rusă, film de război. Suntem duși din Ucraina în Londra și Siberia, trecând prin Londra și de nesfârșite ori înainte și înapoi în timp. Virtuozitatea tehnică e totală –conținutul e nul. Fiecare personaj e o pisică a lui Schrödinger, fără nicio psihologie, cu toții vorbind în tirade filozofice anoste.
Christopher Nolan, imperiul nimicului
Ei bine, spunea Libération, în acest film grandios și glacial, „virtuozitatea tehnică nu poate să astupe vidul conținutului, lipsa vieții, absența sensului acestui film.” Tenet e „un obiect perfct, dar inutil, un sistem indiferent și rece de «pur divertissement». Acest reproș, care de obicei lasă nevătămat orice blockbuster hollywoodian, se lovește aici de simpla problemă care e aceea ce a înțelege ce se întâmplă în film : Tenet, căutând să demonstreze reversibilitatea timpului, este o experiență de gândire intensă de la care ne e greu să acceptăm că se încheie pe un nimic absolut.”
Le Canard Enchaîné a fost singurul ziar care a publicat o cronică derutant de pozitivă a filmului, dar și acolo cronica, fals entuziastă, se rezuma de fapt la sfatul: „Nu încercați să înțelgeți.”
Filmul învinge în săli doar prin KO tehnic, prin bugetul de 200 milioane de dolari, acolo unde toate celelalte filme au părăsit cinematografele covidate de public.
Filmul e un eșec vulgar, în ciuda somptuozității imaginilor și a sunetului. Rămân în urmă doar eșarfele insuportabil de elegante ale lui Robert Pattinson (aoleu, ăsta e viitorul Batman!).
Greu de acceptat, într-adevăr, din partea unui film presupus a salva economia în fază terminală a cinematografiei mondiale, așa cum eroul filmului, «Protagonistul», trebuie să salveze planeta.
Cf. și:
Interstellar
Dunkirk
https://cabalinkabul.com/2017/08/27/o-foarte-scurta-cronica-despre-dunkirk-un-fals-documentar/
13 Responses to „Tenet”: când Hollywoodul nu-și mai consideră spectatorii adulți
Bine că știu, nu l-oi mai descărca de pe torent 😁
Mulțumesc de review!
Hai că ne-ai lămurit, Armond White…
Nu m-ai convins. Daca consideri Inception un film prost sau Dunkirk un joc video, nu cred ca astfel de filme sunt genul tău
Prima problema de care ma leg e ca perspectiva ta conservatoare asupra conceptului de blockbuster, care cred ca ti-a fost contrazisa (poate inca o data) cu acest film.
Punctezi, adăugând surse, ca dialogul e neclar, însă sursa se referă la calitatea audio, nu la continutul dialogului.
Te legi de gusturile tale personale, cum ca Batman ar fi fost cea mai buna serie, comparând Tenet cu Batman, de parca ne referim la film de autor, și elemente conexe și stilistice pe care le folosește in toate filmele lui sunt aceleasi, ceea ce e incorect. Nolan nu e regizor autor. Eroare de logica.
Are dreptate cand spune ca “filmul invinge prin KO tehnic”, si aici cred ne referim la public, nu la buget. Publicul renunta, cand nu intelege. De altfel, publicul renunta la mai multe tipuri de provocari. Ceva ce ti-e familiar e minimalismul in cinema, de care publicul roman s-a saturat.
Pentru unii un film trebuie sa fie o experienta simpla, conventionala, familiara, satisfacatoare.
Pentru altii, un mod de a iesi din aceasta mare de banal, fara sa aiba o problema cu faptul ca inteligenta lor este provocata.
[…] Despre filmul Tenet. […]
Nu știu cine e autorul blogului, articolul mi-a fost recomandat în Chrome.
Nu vă luați după el, habar n-are ce vorbește… Interstellar doar “funcționa” iar Inception e insuportabil…? E clar că filmele astea nu-s de el.
Măcar am zâmbit puțin…
Fara supărare, dar cred că ești pe lângă cu review-uri in materie de filme.
A spune că Inception sau Dunkirk sunt filme mediocre, prietene cred că e timpul să îți ocupi timpul cu altceva.
Dar este doar opinia mea.
Cred ca mai are doar doi neuroni si aia in conflict.. Nu este o rusine sa admiti ca te depasesc anumite situatii, concepte.. Foarte probabil la filmul Predestination ar primi un BSOD ca windowsu
@”un alt spectator”, @florian, @catalin
O polemica interesanta. Ce defineste successul unui film? Si daca definitia este acceptata by en large, cum se masoara? Gandesc ca este o problema universala in sfera artelor, unde filmul face parte din arta (chestionabil), desi multi gandesc ca filmul este un vehicul mercurial, ca sa zic asa, si sa ma dau cu par pe piept. Daca Europa si alte state nu subventioneaza prin metode creative arta filmului si, prin extensie, un elitism iritant despre calitatea filmului subventionat, cum ar putea fi o masura obiectiva impotriva formidabilei masinarii hollywoodiene? Putem noi cumpara un brici de la suveniruri similar cu cel din “Un chien andalou”? Un pachet de gitanes din Casablanca e de negandit azi in Disnelyland sau Universal studios. Este clar ca filmele romanesti din noul val sau din europa nu sunt viabile comercial, numai daca sunt facute cu bani chinezesti, asa cum Luc Besson (Valerian and….) si Holywood a gasit formula ideala (Jason statham Megalodon, The Wall cu matt damon). Ma indoiesc ca gasim un star european (Statham are dubla cetatenie si in mod straniu a jucat in expendables, cum ar veni e echivalat cu Schwarzenegger, Ludgren, Stallone, adica e marketable, iarasi o problema chestionabila). Gandesc ca daca vrei sa faci arta din film, faci niste block busters sa ai suficienta greutate, dupa care incerci arta, a la Johnny Depp care tot incearca vanity projects, unele dintre ele fascinante, a la Nolan, a la Spielberg. Heck, pana si Brad Pitt a facut Astra, o chestie lunga si plicticoasa fara cap si coada, cu un rol secundar pentru excelentul Tommy Lee Jones
Altfel, gandesc ca toata lumea devine mai desteapta prin polemica, multumita D-lui Alexe prin blogul dumnealui. Si pentru ca se parctica spatiul sigur, mcicro agresiunea impotriva copilului care inca exista in mine, mai bine prefer un film cu bataie si tate, mai putin sange daca se poate cu atat mai bine, dupa 12 ore de efort intelectual decat sa incerc sa imi tai venele can privesc la un film danez, suedez, german, francez, roman, rusesc, etc. la care imi trebe cifru sa evaluez cat de neurotici si acri sunt regizori siscenaristii aia, o placere sa traiesti cu eu, viva alcoolul.
Iar despre spectatorul roman, mai toata lumea pe care o stiu pirateaza filem la greu, chiar si pe ale noastre. In contextul acesta, intr-adevar calitatea filmului este subiectiva, pentru ca nu platesti pentru ea. Metaforic vorbind, spectatorul roman este ca Ludovic al XIV-lea, regele soare, un absolutist care nu plateste pentru nimic, cu opinii puternice (si o armata pe masura).
Doamne, ca aproape sunt de acord cu Hanns Johst, “When I hear the word culture, I reach for my gun”, numai cand meditez la prospectul elitist al culturii.
Cum ar zice Arnold Schwarzenegger, “Hasta la vista, baby!”
Mare e grădina “criticilor de film români.” ,:)))) Dacă nu înțelegi un film nu înseamnă că e prost
E prost cine nu intelege filmul? Filmul e prost? Amandoua? Oh, sancta simplicitas…
Domnule Dan Alexe, cei de la The Guardian nu critica continutul dialogurilor, ci calitatea sunetului care este atat de slaba incat dialogurile nu pot fi auzite/intelese. Si poate daca va dau dreptate in privinta Dunkirk, un film mediocru dupa parerea mea, judecata Dumneavoastra despre Inception este de neinteles. Pentru mine, cinematic vorbind, Inception este un film care va putea fi vazut si peste ani cu interes. Spun cinematic pentru ca la un film nu doar firul rosu al scenariului conteaza sau calitatea interpretarii actorilor, ci si calitatea imaginii. Pentru asta experienta cinema-ului nu va putea niciodata fi inlocuita de TV, Netflix sau alte chestii din astea moderne. Tot ecranul urias, sunetul care invaluie si senzatia participarii la film in colectivitate raman definitia experientei cinematografice. Voi merge sa vad filmul Tenet, cronica Dumneavoastra nu m-a convins, sincer 🙁
Am fost sa-l vad, in IMAX…Prostie colosala, bombastica, jumatate din film nu am auzit dialogurile care se suprapun cu zgomote de ambient sau doar sunt soptite. Filmul lasa multe goluri narative, banuiesc ca daca o sa fie un succes va urma un prequel in care se explica personajul lui Pattison.
In alta ordine de idei, nu imi place ce a facut Nolan cu Batman. Filmele cu super eroi sunt pentru distractie usoara, cand Batman devine foarte intunecat, politic si greu de digerat cred ca isi pierde rostul. INTERSTELAR a fost bun dar cam lung iar DUNKIRK parca este facut de studiorile Granada pentru TV prin anii 80.
@Verulam, foarte bine punctat.