00375180-photo-roue-hamster-usb

— “Hai la mine”, mi-a suflat, beată.

Băuserăm de multe ori împreună, ba chiar ne și pupaserăm în crâșmă. Se îmbăta foarte repede. Spanioloaică. Lucra la NATO, în Bruxelles, un soi de secretară-traducătoare. Când se îmbăta, devenea peltică și chema un taxi.

In seara aia, mi-a zis, beată și împleticită:
— “Hai la mine”, mi-a suflat…

Acasã la ea, mirosea din prag: — “Copilul are hamsteri”, mi-a spus.

Intr-adevãr, într-o cușcă rotundă, ca o roată de bâlci, se învârtea un șobolan flasc, arătând deloc inteligent și gâfâind mirositor.

— “E un hamster jovial”, a căutat să mă liniștească.

— “Unde-i copilul?” am întrebat, cu prudență de deminor.

— “Azi e cu taică-su. Sînt despărțită. Ți-am mai zis, dar n-ai ascultat.”

Acum… ce faci când mergi acasă la o femeie, bețivă desigur, cum cititorul a înțeles deja, dar care ține un hamster împuțit, al copilului, care fuge disperat într-o roată de sârmă, iar ea, beată fiind, îți spune că n-are nimic de băut, nici prezervative, doar niște săculețe de ceai și va trebui să te lepede acolo dimineață, în apartamentul ei mirosind a văgăună de urs de la dejecțiile hamsterului, ca să se ducă la reuniunea miniștrilor de externe ai NATO, unde se decide trimiterea (sau nu) a trupelor la sol în Siria?

Cauți să pleci, cât ea sforăie ușurel, dar deodată remarci dosarul cu mențiunea SECRET uitat lângă roata hamsterului, iar computerul ei a rămas aprins pe mesagerie. Se anunță o noapte cu multe revelații.

(Va urma)