Rezumat: Un cuplu de jurnaliști traversează Rusia și Caucazul, în vreme ce filmează un documentar pe urmele lui Alexandre Dumas. Pentru cine nu știe, în 1858, Alexandre Dumas, aflat în culmea gloriei, dar strivit sub datorii, decide din disperare să efectueze un lung voiaj în Rusia și în posesiunile ei coloniale din Caucaz, unde rușii duceau un război genocidar de cucerire împotriva muntenilor musulmani. Din Moscova avea să coboare pe firul Volgăi până la sturionii din Marea Caspică, iar de acolo, în zigzag prin munții Caucazului, prin Cecenia, Daghestan și Georgia până la cealaltă mare, cea impropriu numită Neagră.

Ca să-ți seama despre ce este vorba în Pantere parfumate o să-ți dau mai jos un fragment din carte.

Înainte de asta, trebuie să-ți explic puțin contextul. Naratorul se află într-un sat cecen, la munte, pregătindu-se, ajutat de clanul care îl găzduiește și protejează, să urce muntele până la gruparea de rezistență a lui Șamil, unde i s-a promis că va putea filma amputarea mâinii unui hoț, așa cum o prevede șaria.

Satul este Makhketî, cătunul cecen de la munte în care orice rus știe că se petrece prima parte a înfiorătorului roman al lui Tolstoi Hagi Murat:

La țâța vacii (fragment din “Pantere parfumate”)…

După ce ne-au lăsat, am deschis obloanele și am făcut să intre luna și vederea vacilor de pe colină, păstrând lumina stinsă și lăsând aer proaspăt să intre de afară peste mirosul greu de naftalină din odaie.

 

Într-o odaie îndepărtată se auzeau acum gemetele nerușinatei mici și un scârțâit ritmic de pat cu arcuri vechi, din cele care îți intră perfid în spate prin saltea.

— Nu putem să facem amor aici, mi-a zis pe neașteptate Eva. O să ne miroasă și creierul a naftalină, iar tu ai să-mi găsești molii moarte în vulvă. Hai să ieșim și să ne plimbăm un pic. Mergem acolo sus, printre vaci. Oricum mi-ai promis că o să ne futem într-o poiană.

Am privit-o, traversat de un fior prin măduvă. Remarcasem deja în vizite anterioare că platoul protejat din jurul satului asigură o climă aproape constantă, plăcută, nici prea cald vara, nici frig toamna. Am ieșit pe furiș, căutându-ne pantofii pe care copiii îi lustruiseră de păreau noi, și am urcat panta până la poiana vacilor.

În jos, spre Groznîi, vedeam, sub lună, doar vălătuci de ceață argintată. Îmi țiuiau urechile de la liniștea totală, întreruptă din când în când de câte o talangă atârnată de gâtul vacilor care se plimbau placide în jurul nostru, încă păscând.

Tremurând de emoție și pentru că ne aflam în spațiu deschis, ascunși doar de vaci și niște tufișuri, ne-am sărutat reținându-ne gâfâielile.

Mai întâi Eva a urinat, căci se reținuse până atunci, iar eu i-am ținut mâna între picioare și am gustat-o. Cum iarba era prea umedă și rece, Eva nu s-a putut întinde pe spate, ci s-a întors în patru labe, ca un animal, prezentându-mi crupa. Luna făcea să-i sclipească frunza de marijuana de pe fesa stângă.

Cum se udase foarte abundent și creativ, am intrat în ea ușor, ritmic, alternând găurile, Eva aținându-se în patru labe, prin miresme de balegă și iarbă strivită. Am împins-o spre una din vaci, avansând amândoi lent în genunchi, iar Eva a luat ugerul vacii în gură ca pe un mădular bărbătesc și a tot supt, horcăind surd, pe când eu i-o înfigeam din spate.

— Nu mai vreau în fund, mi-a șoptit scurt când i-am împlântat-o prea tare, izbind-o din spate cu șoldurile.

S-a întors spre mine, iar când i-am ejaculat în gură și pe față, totul s-a amestecat cu laptele pe care îl supsese din uger, încât nu mai știam ce-i curge pe la colțuri. S-a ridicat și m-a sărutat, păstrând gustul de spermă amestecat cu cel de paie și balegă al laptelui de vacă.

— Te iubesc, mi-a șoptit, parcă torcând, făcându-mă să mă topesc de tandrețe.

 

Când ne-am întors în casă, Ali ne aștepta în prag cu o lanternă, acoperit cu un soi de cojoc peste pijamaua călcată cu dungă. Ne-a luminat scurt fețele cu lanterna, a stins și ne-a lăsat să intrăm, murmurând ca să nu-i trezească pe ceilalți, pe un ton mirat:

—  Ați băut lapte direct de la vaci?

— Da, are proprietăți tămăduitoare, doar știi, i-am spus.

Când ne-am scos pantofii, a aprins iar lanterna și le-a văzut starea.

— Trezesc imediat un copil să-i curețe, a spus Ali ferm. Nimeni nu doarme sub acoperișul meu cu pantofii în halul ăsta.

 

În cameră, am șters-o la gură, ca pe un copil. Era istovită deodată, așa că am întins-o în pat, am turnat apa, acum călâie, în lighean, și i-am spălat lent picioarele, sărutându-i-le din când în când. Cu un burete, i-am frecat cu multe precauții sexul la fel de obosit pe cât părea să-i fie mintea. A gemut dulce, aproape adormită.

Am șters-o, am învelit-o și m-am întins lângă ea.

— Sunt ursulețul tău? mi-a șoptit ea.

— Da, ești jucăria aia fetiș a copiilor, ursulețul moale, jerpelit, murdar, cu blana jupuită pe alocuri, pe care dacă nu-l strâng în brațe nu pot să găsesc somnul.

Am mângâiat-o încet pe păr, adulmecând-o în întuneric. I-am strecurat mâna între picioare. De când porniserăm în călătorie nu se mai epilase și era acum mătăsoasă sub mângâiere. Cu o mână îi netezeam părul, cu cealaltă îi mângâiam tufa dintre picioare.

— Te credeai lupoaică și aventurieră, dar ești de fapt un ursuleț moale și bun la suflet și obosit, care vrea doar să fie pupat și strâns în brațe.

A scâncit deodată, apoi m-a strâns și a continuat să plângă liniștit pe umărul meu.

— Așa îmi zicea și bunica: ursuleț moale, mi-a spus ea între două sughițuri de plâns, după care a continuat să bocească liniștit, udându-mi umărul.

A adormit, sforăind ușurel, iar eu am rămas nemișcat, cu mâna captivă între coapsele ei, îndrăgostindu-mă iar de ea, iremediabil.

Cf. și:

Dan Alexe îți arată viața dură din Cecenia, între amputări și tortura cu cadavre

https://www.vice.com/ro/article/59d5eq/dan-alexe-iti-arata-viata-dura-din-cecenia