Suliman Magnifica

Aici la noi, între Schaerbeek și Saint-Josse, în Bruxelles, e bine să știi turcește. Little Istanbul se numește triunghiul dintre Josaphat, Chaussée de Haecht și Rue des Coteaux, așa că atunci când mă așez la terasa cu mese de plastic numită Dolce Vita (și recomandată mie ca fiind çok güzel lokanta de măturătorul stradal Köprülü efendi, care m-a asigurat că acolo se face cea mai bună ciorbă de burtă din „capitala Europei”, cum nu găsești de pildă în Molenbeek), mă aștept să apară de undeva o arătare boită într-un nor de parfum, așa că iat-o:

— Ișkembe çorbası var mı? o întreb autoritar pe sulemenita cu pantofi toc, centură din țechini și puncte de zar tatuate la colțul ochilor. Aveți ciorbă de burtă?

O poreclesc imediat în cap Suliman Magnifica. Burta ei plată, netedă, cu piercing în buric, e numai bună de pupat vulgar, cu sorbituri.

— Moi pas parler turc, îmi răspunde agasată mestecând gumă cu accent balcanic.

— Français parler? îmi încerc norocul.

— Français parler, spune arogant.

Comand o apă plată, ca s-o contrariez.

— Wow, face ea. Apă plată?

— Tu crezi că wow este o interjecție, însă e de fapt o literă ebraică, o informez.

După ce mi-o aduce, zâmbind crispat, cade oftând pe un scaun de plastic la masa de alături, unde sporovăia cu o grasă în trening. Brusc o aud în cel mai cristalin debit verbal sucevean:

— Nu m-apuc eu acuma, fată, să mai învăț franceza asta oribiloasă. În liceu am făcut șase ani de franceză, daʼ treceam mereu examenele, nu se prindea profa că habar n-aveam. Tre’ să fii isteață.

Scutură țigara, aruncă o privire spre mine, cum scosesem o carte, făcându-mă că citesc, și zice:

— Uite și tu la nenea ăsta. M-aș duce acuma cu el. Da-i prea pămpălău. Și-a tras inele.

— Mișto inele, remarcă pe ton conciliant grasa.

— Da, fă, mișto, da mie-mi trebuie om ca lumea, ăsta-i de-ăla cu cărți, mă fut în cărțile lui, uite ce păr alb are.

Grasa râde, arătându-și strungăreața.

— Fă tâmpito, îi zice înțeleaptă, vezi și mușchiul lui, ăsta nu-i ca mehmeții tăi cu trei floace și pijama călcată.

— Da, fată, așa-i, da-l văd că-i de-ăla cu copchii. Mă pune să-i duc la școală dimineața. Plus c-am ratat permisul de condus. Dar cu nenea nu mi-ar trebui. Pariu că ăsta umblă cu bicicleta?

Din vinovăție pentru atâta delectare, comand o cupă de șampanie, știind dinainte că voi primi un mizerabil și călduț spumante la preț banditesc, dar vreau să am o justificare ca să-i las un bacșiș solid, răsplată pentru minunăția de spectacol.

După ce mi-aduce cupa, cade iar lângă grasa în trening.

— Fă, nu ți-am zis cu italianul.

— Haaa!… Ăla de pe Facebook? O venit?

— O vint și-o și plecat și-l bag în mă-sa.

Trage enervată din țigară, creând un efect de suspans insuportabil.

— M-a sunat și mi-a zis la ce hotel e. Eram pișată toată. M-am făcut frumoasă, dar pe stradă m-a sunat iar și mi-a zis să mă opresc la farmacie să cumpăr prezervative, că el n-are.

Aici se opresc amândouă, holbându-se una la alta cu oroare nemimată.

— Să-mi bag picioarele, ce ghiolban, murmură grasa, cu șoc real pe fața ei brobonită.

— M-am dus și-am luat, îți dai seama. Nici nu știam să cer, mi-era rușine. Am zis ceva, farmacista n-a-nțeles, dar s-a dus direct la raft și-a venit cu prezervative, parcă știa.

Fumează amândouă, tăcute.

— Când am bătut la ușa lui la hotel și a deschis, era-n halat, nu semăna deloc ca-n poze. Era mic, îmi venea până la țâțe.

Grasa e toată o privire compătimitoare. Trag amândouă cu ochiul spre mine.

— Eh, da… oftează Suliman. Asta-i.

— Cu patronul de-aici de la crâșmă te-ai futut? întreabă matahala.

— Nu prea, că-i e frică de muiere. Nevastă-sa are veri mulți și mustăcioși. Turci de-ăia încruntați care beau ceai.

Mă ridic și cer nota și, când o aduce, toată doar un candid zâmbet boit, rotunjesc generos, cu mulți euro suma și, întinzându-i biletul de 50, îi spun:

— Faites 25… 25, c’est bon.

Când revine, iau banii fără să-i număr. Îi spun bonne nuit, dar fața ei e lemnoasă și seacă și-mi întoarce spatele ca ofensată, pornind spre grasă.

Afară, în stradă, după câțiva metri, scot banii și văd că-mi dăduse restul exact. Nu pricepuse bacșișul somptuos, iar mintea ei de copilă nestrujită își ștersese imediat prietenia de pe față când, aducându-mi restul exact, crezuse că nu-i las nimic.

E probabil acum pe cale de-a mă porcăi în toate felurile cu grasa… Uite, fă, și ăsta tot ca ăla care m-a pus să trec pe la farmacie etc.

Draga de Suliman! Nici nu știe cât e de magnifică.

Cf. și:

Toate lucrurile pe care trebuie să le știi ca să ajungi barmaniță în Bruxelles fără să treci prin patul patronului