53a951a5c7ab77e0cef348e89145dfd1

O saltimbancă. Felul în care dădea din șolduri, desculță, pe ulițele din Vamă, învârtind bățul ăla intre degete, artistă stradală, circăreață cerșetoare, era atât de senzual, rotirea mușchilor coapsei, gleznele, bățul, privirea nerușinată, fruntea pe care scria “mi-e foame”, așa că m-am dus țintă la ea și i-am declamat teatral:

— Domnișoară, doriți să prânziți cu mine?

Avea ochi verzi.

— Dați-mi un argument suplimentar.

— Am cadă, i-am spus.

Am fixat-o și am văzut că funcționează.

— Am cadă, am repetat pe un ton jos, trăgând-o de braț, căci venea mașina unui tâmpit cu număr de Vrancea. Trebuie doar să ne oprim să cumpărăm un dop de undeva. Am cadă fără dop. Acolo la gazdă, unde stau, am o sală de baie uriașă, pomi în curte, dar cada n-are dop.

— Aș putea să astup cu călcâiul, mi-a propus și m-am indrăgostit pe loc de ea.

La masă, la terasa Bibi, chelnerița m-a fixat sever (“cu o golancă, domnul Alexe”? spunea privirea ei dojenitoare).

— Șampanie Zarea, am comandat autoritar.

A mâncat așa: platou țărănesc, zacuscă de casă și salată de vinete (aceasta era prezentă într-o moviliță și pe platoul țărănesc, dar fiind proaspătă n-am protestat, deși n-avea suficientă ceapă), ciorbă de burtă, ciolan de porc cu fasole și o jumătate de porție de papanași. La papanași chiar și ea s-a blocat.

O priveam amoros, ea se delecta și deodată mi-a zis:

— Știi că m-a futut toată plaja?

— Te iubesc, am murmurat, topit.

In momentul ăla era adevărat. Doream ceva mistic în dimineața aia, căutam să mă simt precum Simon Magul, care s-a dus la bordel și s-a îndrăgostit de marea prostituată numită Sophia, Ințelepciunea. O găsisem cu bățul ei, viclenii stradale și trucuri de fetiță care a supraviețuit sfârșitului lumii.

In drum spre cadă, i-am simțit mirosul. Duhoare de nevăstuică, Sophia-Sophia, cum să fac să nu mai fii vicleană? Oprește-te, vreau doar să te țin de mână, te las să dormi, nu te fut, nu-mi cere bani, căci vreau să-ți dau Împărăția Cerului.

In cadă, am spălat-o pe cap. Călcâiul ei era atât de mic, că nu putea să astupe gaura, așa că tremura, neacoperită de apa fierbinte.

Am băut și șampania din frigider și am adormit strângând-o disperat.

Dimineața – dispăruse cu portofelul meu și telefonul.

Sophia-Sophia, Dumnezeu Savaot Stăpânul Oștirilor îmi e martor că te iubesc profetic și că în acea cadă voi repeta baia primordială, mlăștinuța din care a ieșit Viața.

La terasă, doamna chelneriță mi-a văzut fața în transă și m-a amenințat cu degetul.

—