“Imi venea sa-l strîng de gît în numele Domnului”…

Pentru ortodocsii complezenti care bodoganesc ca azi s-au stricat naravurile bisericii, dar ca inainte vreme filocalia si iubirea de semeni a monahilor, şa-ba-da-ba-da…

“Rupti de oboseala, ajunserãm sus la Durãu, unde, grozava lovitura: calugarii nu aveau nimic în cãmarã. Am ramas trasniti pe loc; unul din noi s-a culcat cu fata in sus, zicînd ca el moare. Daca ceream ceva, cãlugarii ne raspundea:

— N-avem nimic, fiilor ; noi suntem niste sarmani ce ne tinem numai cu Domnul.
— N-aveti macar o picatura de vin?
— Nu, fiilor, nici vin, nici mîngîiere. (Prin mîngîiere cãlugãrii inteleg rachiul.)
— Si cu ce va hraniti, parinte?
— Cu Domnul.

Imi venea sa-l strîng de gît în numele Domnului.”

(Vasile Alecsandri, O primblare prin munti)