— Tipul ăla care ți l-am arătat, să te păzești de el.— Ăla care l-am văzut ieri cu șefa?— Ăla care-am strigat după el, fată, că uitase dosaru care i-l dădusem, etc…
Și deodată, cum strângeam ochii și urechile să nu le mai aud, mi-a venit în cap, cât trecea tramvaiul prin fața bisericii de la Sablon, că și ebraica modernă a trecut printr-o dilemă similară cu marca acuzativului pe complementul direct.
Într-adevăr, părintele fondator al lui Ereț Israel, Ben-Gurion, lingvist amator ca mai toți cei din generația lui care au reînviat limba ebraică, propusese să fie abandonată greoaia particulă “et” (אֵ֥ת) care marchează acuzativul. Un fel de “pe” românesc. Să se spună, așadar, și în ivrit, ca în româna vorbită, ceva echivalent cu “cartea care am citit-o” sau “tipul care ți l-am arătat”.
Din fericire, propunerea lui pagmatică și care ar fi simplificat limba a fost respinsă cu indignare și înverșunare de puriști și, mai ales, de cei foarte credincioși. Asta pentru că acel “et” ( אֵ֥ת) de acuzativ este atotprezent în Tora, în textul exbraic sfânt, ba chiar încă din primul verset, căci scrie Moise, acolo la Bereșit:
בְּרֵאשִׁ֖ית בָּרָ֣א אֱלֹהִ֑ים אֵ֥ת הַשָּׁמַ֖יִם וְאֵ֥ת הָאָֽרֶץ
Adică: La început a făcut Dumnezeu cerul (ha-șamaim, cerurile de fapt, căci este un dual) și pământul (ha-ereț).
Acum, ce remarcăm? Ce atât cerul cât și pământul au în față o particulă, אֵ֥ת, et, marca de acuzativ. Dumnezeu a făcut et ha-șamaim și et ha-ereț.
Acel et funcționează ca pe în română. Adevărul este că pare o înfloritură inutilă. Fraza ar funcționa și fără acel אֵ֥ת, prin simpla poziție a cuvintelor în frază, înțelegându-se foarte bine dacă am spune:
בְּרֵאשִׁ֖ית בָּרָ֣א אֱלֹהִ֑ים הַשָּׁמַ֖יִם וְהָאָֽרֶץ
Bereșit bara Elohim ha-șamaim ve ha-ereț.
La început (be-reșit) a făcut (bara) Dumnezeu (Elohim, un plural de fapt) cerul (ha-șamaim) și pământul (ha-ereț).
Mergea și așa, sigur, și era mai simplu. Dar ebraica biblică vrea neapărat acel et de acuzativ, așa că spunem: ET-ha-șamaim va ET-ha-ereț.
Cartea PE care am citit-o, așadar.
Le-a fost ușor evreilor să păstreze marca acuzativului, pentru e vorba lui Dumnezeu, care nu poate fi schimbată. Dacă Moise a scris cu ET / אֵ֥ת, pentru că așa i-a grăit Domnul pe Sinai, nu schimbăm noi limba cum vrem.
Dar românul flenduros n-are păs pentru limba PE care-o vorbește, deși aceea e de fapt limba care ÎL vorbește pe el.
2 Responses to Dumnezeu vrea să respecți acuzativul…
Alef-Tav e inceputul si sfarsitul. prima si ultima litera din abjad.
Acuzativul romanesc “pe care” e o aiureala modernista. la Neacsu ai “ciale ce (stii si tu)”
Noi fiind indoctrinati prin programa scolara cu o limba romaneasca moarta, constatam cu oroare de sclavi intelectuali, ca limba romana nu se conformeaza precum sira noastra a spinarii, luata la shtanga de nazional sozializmul pentru behemuti.
Asadar “fata care am vazut-o” e “fata ce am vazut” in forma naturala, organica, autentica, care staruie in ciuda luarii la shtanga a limbii romane de procustele intelectuale. Institutii ce platesc o pletora de literati patrati sa peroreze si sa stucheasca inspre formele de expresie libere.
Iar noi avem o foame de bani de la statu nazional sozializt, ca ne dam de’amberbeleacu, scrim bloguri pe diverse teme: -oi vei, am vaz’t azi doo pruaste in tramvai vorbind romaneste organic, nesanctionat de academie. vai cat am putut sa ma oripilez, cata opscenitate, auzi la ele, sa vorbeste romaneste neaosa, de la mama ei, pe strada, in tramvai. tuamne apara si pazeste!! ia sa vad daca mi-a bagat statu corporatie banii pe card, ca am si eu cheltuieli de facut. trei sa mananca si burta mea.
Nu Moise a scris Be reshit.