.
.
Urăsc amorul fățarnic, afișat. Am fost trădată. Aveam o păpușă, îi iubeam sfârcurile rozalii, plasticate, interpuse între buze orgiastice dar plictisitoare și două linii subtile care imitau o pizdă elegantă.
.
O sărutam fără s-aștept nimic de la ea, o pupam de dimineța până seara, pe ascuns, iar noaptea așteptam să adoarmă toată lumea ca s-o satisfac cum se cuvine. Cel mai mult îi plăcea să-i sărut părul, firele de plastic albastre morfolite între buzele mele pe atunci încă subțiri.
.
Îi datorez experiența mea sexuală acelei păpuși, ea n-a avut niciodată un nume, am hotărât de comun acord să nu ne implicăm emoțional în asta, eu și ea.
Urăsc azi păpușile, studente la arte sau litere, cu sacii lor de rafie burdușiți de idealuri inventate, cu gesturile lor fine când ies să bea vin rosé și se opresc la două pahare, cu pantalonii care le dezgolesc oul genunchiului, pălării imense și inutile, ruj roșu pe buze subțiri, discuții despre pace și Murakami… dragile mele păpuși, vă întâlnesc mereu și aș vrea să vă fut în gură de frumoase și creative ce sunteți.
.
Nici măcar nu m-ați judeca dacă v-aș înjura, mi-ați spune domol că mă înțelegeți și că toată lumea e frumoasă în felul ei. Aveți o piele de îmi vine să vă ling pe loc, vomând apoi, luminați încăperea și sunteți prima țintă a bărbaților care se cred inteligenți, iar fetele cu burtă și semne neinteresante pe abdomen, cu fața netrecută de pubertatea acneică dar cearcăne epopeice și priviri nibelungice, noi adică, o să tragem de o bere cumpărată din banii de la părinți și o să vă ascultăm poveștile din voluntariat și team-building.
.
Vă urăsc!, dacă ești una dintre acestea, scrie-mi, am învățat din copilărie cum să te porți cu o păpușă.
.
Leave a Reply