A Most Violent Year
De: J. C. Chandor
Cu: Oscar Isaac, Jessica Chastain
In primul rand, sa fie clar ca acest film e de văzut doar de catre cei sau cele care vor sa se lanseze in scriitura de scenariu, ca să vadă cum NU trebuie facut.
Eu am mers să-l văd păcălit de doua lucruri: e cu actrița (altminteri fenomenală, dar nu aici, căci n-are cum să joace bine, cu așa rol si dialoguri) Jessica Chastain și pentru că-i spune A Most Violent Year, iar judecând dupa trailer-ul design (cu o imagine intre Goodfellas și Scarface) te duci imediat să-l vezi cu popcorn si bere.
Primul sfat: spectatorul obișnuit, cum suntem toți, e sfătuit sa se mulțumească cu trailer-ul. Celelalte doua ore si jumatate sunt plicticoase, rău croite si tocătoare de nervi.
Pe scurt, e vorba de un patron de companie de transport de benzină in New Yorkul anului 1981. Este Scarface pe dos. Pe dos in sensul ca, desi actorul il imită si fizic si in gesturi si in vorba si intonație pe Al Pacino, personajul de aici este extrem de onest, atat de onest încât vrea sa reușească numai asa, prin onestitate, impotriva tuturor: mafiile celorlalti transportori, sindicatul șoferilor, poliția, nevastă-sa (Jessica Chastain, care la rândul ei o imita pe Michelle Pfeiffer in Scarface).
E atât de bun și onest, încât se situează în permanență dincolo de limita prostiei, punând pe toată lumea în pericol, de la începând până la sfârșit. Atât de inflexibil în principiile lui stupide, pe care nu el explică, încât nu poți o secundă simpatiza cu el (root for him, cum se spune în jargonul de Hollywood).
De ce e filmul util pentru scriitorii de scenariu începători? Pentru ca are toate defectele imaginabile, toate – fara excepție. Nu, nu doar că “personajele n-au profunzime”, cum se spune in critica selectă, dar scenariul are găuri elementare: personajul are copii, care găsesc in iarbă pistolul pierdut de un hitman ce se învârte noaptea in grădina lor… Dar copiii dispar din film după aceea.
Sau: spre sfârșitul filmului, personajul principal, geniul binelui, are nevoie de o suma de bani… Nevasta ii spune: du-te si cere de la frățiorul tău. Zis si facut, se duce și-i cere, iar frățiorul ii dă. Atât. Noi habar n-aveam, in cele doua ore precedente, ca el are un frate care poate semna o ipotecă… Atunci de ce nu i-a cerut la inceput?
Filmul încalcă sistematic acel precept elementar care e: nu-i spune in vorbe spectatorului ceea ce el a văzut deja. Asa ca, după ce personajul merge la evreu, posesorul terenului pe care el nu-l poate plăti, si cere trei zile păsuire, evreul ii da trei zile.
Dupa care, întors acasă, nevasta il întreaba cum a fost, iar el spune: “mi-a dat trei zile păsuire”… ceea ce noi tocmai văzuserăm, de-ți vine sa ieși din sală hohotind isteric.
Apoi, scenele sunt îngrozitor de lungi, cu politețuri. La fiecare scenă, oamenii dau noroc, se întreabă cum e afară și se informează unul pe altul despre ce s-a petrecut in scenele precedente… pe care noi le-am văzut deja. Dupa ce am auzit de cateva zeci de ori “I’m sorry” am încetat sa mai socotesc.
Într-atât de prost si chinuit e totul, cum rareori am văzut, încât scriitorii de scenarii sunt invitați să-l vada, chiar de mai multe ori, chiar si derulat invers. Ca sa vada cum nici macar actori buni nu pot salva asemenea dialoguri anoste lipite pe o structura narativă fără noimă. Oamenii normali sunt insa sfătuiți sa stea departe de oroarea asta.
Pe deasupra, titlul e mincinos (sau, alternativ, doar stupid), căci filmul e gol de orice fel de violență. I se spune asa pentru ca la un moment dat, pe la inceput, auzim ca anul precedent in New York fusese un an foarte violent…
… anul precedent, da. Noi rămânem însă doar cu plictisul.
—
Despre cum poate insa juca Jessica Chastain în filme adevarate:
Zero Dark Thirty – un thriller feminist…
https://cabalinkabul.com/2013/01/30/zero-dark-thirty-un-thriller-feminist/
și
Leave a Reply