Iată: Bogdan e slav, Bagdad e iranian (chiar daca azi populația de acolo e arabofonă). Bog-dan e un nume slav compus, ca practic toate numele slavone, si de fapt indo-europene vechi. La fel era si la germani Sieg-fried: cel care învinge, sau domneste asupra păcii, de comparat ca sens si formare cu slavonului Vladi-mir; sau la greci: Hippo-krates, cel ce are putere asupra cailor etc., etc. Bog-dan e darul lui Dumnezeu, Bog.

Bog, însă, e un lexem imprumutat de slavi de la iranieni, care i-au dominat fizic si cultural pana in vremurile istorice. Limbile iraniene ale stepelor au lăsat urme profunde in fondul lexical slavon (cf. linkuri mai jos). Baga era una din denumirile vechi ale divinității la iranieni, termen identic cu sanscritul Bhaga, care înseamnă ceva precum “cel care împarte”.

Bhaga-vad Gita, marea secțiune din Mahabharata, vine de la familia de eroi Bhagavan, bhaga-van = cei înzestrați cu bogăție.

Pornind le la aceeași noțiune de divizare, nu in sensul de a împărți în afară, ci de a sparge in bucăți mici, rădăcina indo-europeană *bhag– s-a specializat in greacă in sensul de “a mânca”: phagein. Da, este rădăcina din antropo-phag si a phagocita. (In greacă, sonorelor aspirate din sanscrită le corespund automat surde aspirate: bhag- = phag-.

Orașul acela de pe Tigru fiind fondat de iranieni, aceștia l-au numit de la inceput Baghdad: “darul lui Dumnezeu”.

Dumnezeul slavilor, Bog e împrumutat de la iranieni, asa încât Bogdan e o formațiune paralelă în slavă, identică semantic și formal cu Baghdad.

De la aceeași rădăcină, slava a mai format și termenul bogat, identic cu sanscritul bhagavan. Ah, dar să adăugăm la asta și bagdadia, partea aceea lemnoasă a acoperișului, a cărei modă vine tot de la iranianul Bagdad, “de la Dumnezeu dat”. .

Bogdaproste. iar despre bogăție și alți dumnezei citiți mai jos.

—

Vitele, sau acumularea primitivă de capital…

.

Despre o altă influență iraniană:

.

Dumnezeul tiganilor e Demonul altora…