Ziceai odată că nu mă știi decât pe mine,
Lesbia, și că m-ai prefera și lui Dumnezeu.
Te iubeam atunci nu ca un vulgar amant,
Ci chiar cum un tată își iubește copiii.
.
Abia acum te văd. Amorul mă ucide,
Pe când tu ai devenit ieftină și rea.
“Cum se poate?” întrebi. Ei bine, o asemenea durere face
Să te iubesc mai mult, dar să îmi placi mai puțin.
(Catullus)
Incă de când Paul Simon cânta „50 Ways to Leave Your Lover” (50 de feluri de a-ți părăsi iubitul/iubita) s-a pus problema unui manual al rupturii intr-un cuplu. Au fost mai multe încercări, dar pentru prima oară cineva a publicat un manual complet, cu exemple și sfaturi practice, inclusiv tehnici de antrenament.
.
E vorba de: Le Gentleman largueur, ou l’art de rompre (sans passer pour un connard) / Gentlemanul care părăsește, sau arta de a rupe (fără să pari un cretin) de Charlotte M.
.
Cartea a fost bine primită în Franța, unde a fost propulsată de presa națională, precum Libération. Se vinde, abil și bine, se pare, mai ales electronic.
.
Manuale de o utilitate fantezistă au existat și vor exista întotdeauna. Recent am prezentat un Ghid al perfectului arivist, al rechinului social.
.
.
Aici însă, cu acest ghid al rupturii in cuplu, nu mai e vorba de un manual care să-ți permită să repari ceva – fiind un manual al despărțirii -, ci de rețete pentru a lăsa în urmă o impresie bună. Pentru a îndulci durerea și senzația de înșelătorie. In privința asta, ghidul recent despre administrarea blândă a rupturii își atribuie și o utilitate socială reală.
.
Am intrat într-o perioadă în care tehnicile elementare de interacțiune socială devin din ce în ce mai tulburi. Manualul pe care îl pomeneam anterior, cel al perfectului parvenit, ne învață chiar din titlu cum să fim „fake”. Dar, la urma urmei, același lucru ne învață și manualele de prezentare și înfățișare la interviurile de angajare, pentru cei disperați după o slujbă.Acestea nu sînt cărți care ne transmit cunoștințe, ci cărți care ne învață cum să mimăm posedarea cunoștințelor. Nu sînt lecții de profesionalism, sau de învățare a tehnicilor interacțiunii sociale și a lucrului în grup, ci manuale de simulare.
.
Chiar și acest Ghid al gentlemanului rupător, lepădător, Le Gentleman largueur, ou l’art de rompre, deși are ca scop declarat atenuarea durerii inutile, se ocupă mai ales de învățarea felului în care presupusul „gentleman” își poate „salva fața”, lăsând o frumoasă impresie în urmă.Tot o lecție de cum să fii „fake”, până la urmă, și tot ghidul unui manipulator egoist. „Te-am lepădat bestial, dar nu vreau să mă urăști.” De parca ar conta într-adevăr ce lași în urmă.
.
Toți cei care au fost părăsiți măcar o dată prin SMS o știu, după cum știu și traumele ce decurg de aici.
.
Dar așa e în epoca noastră: în amor, ca și în politică, trebuie mai întâi “salvată fața”… autenticitatea vine după aceea.
In realitate, efectul rupturii “ca un gentleman” poate fi mult mai pervers și mai nociv decât cel al rupturii brutale și fără precauții. Asta pentru că, simulând delicatețe și tandrețe vinovată, se întreține de fapt dependența afectivă a celuilalt. Ruptura frumoasă conține o bună doză de sadism neasumat.
Iubire și vampirism afectiv
Nu există amor fără un potențial de ură. Explozivul amestec nu e un produs recent, nu e un rezultat al alchimiei noastre afective presupuse a fi mai sofisticate decât a anticilor. În privința acestui cocktail otrăvitor de iubire și ură, care dă dependență, totul se află deja în Catullus, în smiorcăielile lui demne către Lesbia : “Odi et amo. Quare id faciam? Nescio”. / Te urăsc și te iubesc. De ce fac asta? Nu știu.
.
Nici măcar rărirea sexului, care ar trebui să fie primul semn că relația devine șovăielnică, nu îi face pe cei mai mulți să o ia la fugă răcnind. In loc de incertitudinea sănătoasă rezultată din ruperea unei relații, ei preferă să îndure de la celălalt gelozie manipulatoare și dorința nestăpânită de a controla.
.
Sigur, există creaturi rare (mă număr printre ele) care acordă de la început o încredere totală persoanei nou întâlnite.
.
Dezastrele trecute nu au lăsat sedimente. Altminteri, orice relație implică o formă reciprocă de vampirism afectiv. Viermele e deja în măr și începe cu reproșul. Reproșul, subprodus nociv al afectului, e văzut de înțelepciunea populară a fi un semn mai degrabă pozitiv : “Dacă nu te-ar iubi nu i-ar păsa”, sau “De n-ar ține la tine nu ar fi geloasă și bănuitoare” și alte asemenea insanități.In general, descoperi prea tîrziu că nătângii sau imprudentele care practică gelozia și reproșul (uneori chiar din primele zile) nu caută altceva decât să reproducă o relație trecută. In loc să iubească pe cineva, ei iubesc iubirea.
.
Ironia e că și victima vampirismului afectiv ajunge să iubească tot doar iubirea. Cea în care imprudent crezuse. Cum scria același Catullus, fragilizat de răutățile, disprețul și infidelitățile Lesbiei : “Ai devenit tot mai rea și ușuratecă (vilior et levior)… O asemenea durere cum e cea pe care o stârnești tu în mine mă face să te iubesc disperat mai mult, dar să îmi placă de tine mai puțin.”Atâta luciditate nu l-a ajutat totuși să rupă.
.
Amorul doare animalic atunci când devine “vilior et levior”, iar Catullus a știut-o și a scris-o mai bine ca oricine. A suferit ca un câine, el, al cărui cognomen era Catullus (Cățelul)…
Iată:
Ziceai odată că nu mă știi decât pe mine,
Lesbia, și că m-ai prefera și lui Dumnezeu.
Te iubeam atunci nu ca un vulgar amant,
Ci chiar cum un tată își iubește copiii.
.
Abia acum te văd. Amorul mă ucide,
Pe când tu ai devenit ieftină și rea.
“Cum se poate?” întrebi. Ei bine, o asemenea durere mă face
Să te iubesc mai mult, dar să îmi placi mai puțin.
–
(Dicebas quondam solum te nosse, Catullum,
Lesbia, nec prae me velle tenere Iovem.
Dilexi tum te non tantum ut vulgus amicam
sed pater ut gnatos diligit et generos.
Nunc te cognovi. Quare etsi impensius uror,
multo mi tamen es vilior et levior.
“Qui potis est?” inquis. Quod amantem injuria talis
cogit amare magis sed bene velle minus.)
————–
Despre o altă formă de amor, mai puțin inhibat:
“Lucra cu trei găuri” – ce ne spune Procopius din Cezareea despre Sfânta Theodora…
“Lucra cu trei găuri” – ce ne spune Procopius din Cezareea despre Sfânta Theodora
Leave a Reply