Diogene, de Jules-Bastien-Lepage (1905)
—
Vulvele de scroafă macerate erau o mare delicatesă în Roma antică și în Grecia (lucru ce ne amintește limbile de ciocârlie în aspic, lark tongues in aspic de melodic renume…) Nu e de mirare că un prefăcut de filosof putea să le înfulece chiar în timp ce predica virtutea. Am aflat asta dând peste o epigramă a lui Lucian din Samosata într-una din numeroasele ediții ale clasicilor îngrijite de Hugo Grotius (tipărită la Leyda, 1601).
Extrem de tânărul (era un adolescent!) olandez Grotius și-a publicat ediția din Lucian însoțită de o traducere interlineară (cuvânt cu cuvânt, literală) și de o traducere literară în latină ce îi aparținea. In această epigramă, un filosof cinic, un coțcar de neguțător de înțelepciune (în vremea lui Lucian, un filosof cinic era un guru, un ascet, maestru venerat al virtuților și abstinenței) e invitat la o agapă, unde, după ce împinge deoparte farfuria de varză ce-i fusese oferită ( “Vârtutea nu slujește burții”), își pierde cumpătarea în fața unei vulve de scroafă (macerată în oțet și silphium, “cum aceto et laseris succo”, cum ne informează pedant tânărul Grotius). Scuza jalnică a ipocritului bătrân a traversat secolele până la noi, sunând arogant și actual și azi, exact cum sunase atunci: “O vulvă nu-mi strică vârtutea !…”
Tânărul Grotius, cel care, jurist devenind, avea să redacteze primul tratat de drept internțional și drept maritim, merită mulțumiri pentru că ne-a transmis această bijuterie de ipocrizie, deși putem se ne întrebăm totuși ce știa el despre vulve (macerate sau crude). Iat-o aici, urmată de originalul grec și de cele două traduceri latinești ale lui Grotius, interlineară și literară.
Cinicul
Bărbosul înțelept veni la chef (din barbă
oare, sau baston își trage-nțelepciunea?).
Mai întâi îndepărtă varza, zicând:
“Vârtutea nu slujește burții”.
Dar iată că zări dalba, suava vulvă
și cumpătarea-i dispăru deodată;
uitând de tot, înfulecă, mormăind:
“O vulvă nu-mi strică vârtutea !…
—–
Τοῡ πωγωνοφόρου Κυνικοῡ, τοῡ βακτροποσαίτου
ἔδομεν ἐν δείπνῳ τὴν μεγάλη σοφίαν.
Θέρμων μὲν γὰρ πρϖτον ἀπεσχετο καὶ ῥαφανίδων,
μὴ δεῐν δουλεύειν γαστρί λέγων ἀρετήν.
Εὖτε δ’ἐν ὀφθαλμοῖσιν ἴδεν χιονώδεα βόλβαν
στρυφνὴν, ἣ πινυτὸν ἤδη ἔκλεπτε νόον,
ᾒτησεν παρὰ προσδοκίαν, καὶ ἔτρωγεν ἀληθῶς,
κοὐδὲν ἔφη βόλβαν τὴν ἀρετὴν ἀδικεῑν.
—–
Traducerea interlineară a lui Grotius :
Barbigeri Cynici, mendici-baculo-minantis,
vidimus in coena magnam sapientiam
Lupinis quidem enim primum abstinuit et raphanis,
non oportere inservire ventri dicens virtutem.
Quum autem oculis vidit niveam vulvam
acrem, quae prudentem jam abstulit mentem,
petivit praeter exspectationem, et manducavit revera,
et nihil dixit vulvam virtuti nocere.
—
Traducerea “literară” a lui Grotius:
Mendici quae sit Cynici sapientia (barba
Quid facit aut baculus?) coena videre dedit.
Caulibus abstinuit primum, temnique lupino:
Nam, virtus ventri non famulatur, ait:
At postquam vulvam vidit niveamque bonamque,
Clam vires animi noluit esse sui.
Nam nec opinato petiit, vereque comedit,
Virtuti vulvam posse nocere negans.
……
“O vulvă nu-mi strică vârtutea !… Până la urmă rămâne subiect de discuție dacă nu cumva neobrăzatul bătrân chiar avea dreptate.
PS. Remarcă pentru lingviști: se vede că in sec. II e.n., spirantizarea lui B în greacă și transformarea lui în V se produsese deja, sau era pe cale de a se produce, ducând la pronunția bizantină și, prin aceasta, la cea din greaca modernă, întrucât latinescul vulva e redat de Lucian prin βόλβα, iar nu prin ουόλουα, cum ne-am aștepta.
O variantă în engleză a textului de mai sus aici:
“A vulva cannot harm my virtue !…”
https://cabalinkabul.com/2013/01/28/a-vulva-cannot-harm-my-virtue/
4 Responses to O vulvă nu-mi strică vârtutea…
Lumea arde si Dan Alexe se piaptana.
prezint scuze, nu am vazut acest articol
https://www.neweurope.eu/article/nigel-farage-populist-resentment-wins-day-future/
inca o data, respectele mele, maestre
Eu cred că și defunctele scroafe merită o compasiune la fel de respectuoasă, tov. Stalin, dacă se va dovedi că au inspirat sisteme filosofice atemporal valabile.
Până la urmă, maestrul Dan Alexe poate derapa liniștit între “dessoublim et ridicule”, atâta timp cât condeiul său virtual se menține “qu’un pas” deasupra subiectelor pe care le descrie.
Încă ceva, tov. Stalin. Ce-ați făcut dv. acum, am făcut eu acum vreo 2-3 ani. Am citit pe un anumit site o recenzie a unui volum de poezii, recent publicat, marca Octavian Soviany. Doar că poezia extrasă de recenzor nu mi-a inspirat mai nimic. Și m-am declarat contra. Apoi, am intrat mai în profunzimea subiectului ”Soviany” și mi-am presărat un pic de cenușă prin părul și-așa grizonat. Asta nu înseamnă că mi-a plăcut brusc poezia respectivă. Mi-a plăcut mai ales proza lui Soviany – care rămâne un respectabil literat. Așa cum Dan Alexe rămâne un respectabil lingvist și nu numai. Indiferent câte vulve ar înfuleca (personajele sale) pe nepusă masă.
No, io cre că vulva lăsată la macerat nu-i așa de țapănă-n flavor-uri ca una proaspăt recoltată după un act sexual cu un porc de sex opus. Dat fiind faptul că orgasmul la scoafe durează 30 de minute bătute pe muche, rețeta se poate rescrie astfel:
– se pândește scroafa până ce iese din plăcerile împreunării în glodul bălegăros al cocinii
– se ia una bucată satâr (a nu se citi satir), cu care se tranșează scurt, bărbătește, năbădăioasa vulvă, încă zvâcnind extatic
– se plesnește zdravăn, pe toate părțile fătătoare, cu burice de degete de filosof îndelung abstinent, până ce se netezește ca o fleică de vacă putrezită în amorțirea amurgului
– se înfulecă pe nemestecate, printre vorbele de duh pe care Guru-ul n-apucă să le mai predea ciracilor săi, pe motiv de sufocatis sufocandis – o boală cu transmitere spirituală de la porc la om
– se incinerează trupul virtuosului filosof în miasmele cocinii – devenită loc de pelerinaj pentru Adânc Înfulecătorii de Vorbe de Duh Purificate în Suculența Sfântului Scrotius de la Spiritus Sancti
Așa scrie la Vulvata Gastronomica a Sf. Ieronim de la Bethleem citire. Un pic adaptată pentru carnarienii de ocazie.