Image

Grace of Monaco (2014)
De: Olivier Dahan
Cu: Nicole Kidman, Tim Roth, Roger Ashton-Griffiths

“Cel mai prost film prezentat vreodată la Cannes” – the Guardian

“Un film obscen” – Les Inrockuptibles

“O melodrama de o idioțenie fascinantă” – Daily Telegraph

“Un film la fel de inert ca și obrajii actritei” – Variety

“Une merde” – Liberation

Biopicul Grace of Monaco, despre viața lui Grace Kelly cu printul Rainier și renunțarea ei la cinematografie este toate cele de mai sus, da… De mai multă vreme, filmele prezentate in deschidere la Cannes nu sint altceva decat mașinării glossy, Great Gatsby anul trecut cu Leonardo DiCaprio, Grace anul ăsta cu Nicole Kidman si Tim Roth. (Cf. link mai jos spre Gatsby)

Filmul e atat de școlăresc, naiv și demonstrativ, cu muzică insuportabilă, montaj amatoricesc și o cameră de filmat care nu reușește să se hotărască asupra unui stil, încât înțelegi decizia producătorilor americani de a nu veni la premieră (e vorba de Weinstein Company, producătorii lui Tarantino, de te intrebi ce-a fost in capul lor).

Muzica e abominabilă, dialogurile pompoase si caricaturale, ideologia filmului e infectă (sacrificiul bogaților si nobililor, care renunță la viață personală pentru ca o minusculă principalitate anacronică să poată continua să fie un paradis fiscal).

Pe deasupra, regizorul iti mai si trantește niște voice over mai spre urmă, care iti spun pe un ton patetic ce trebuie sa înțelegi si sa reții.

Doar Roger Ashton-Griffiths mai salvează o scenă-două, jucând un Hitchcock convingător (desi umbrit de jocul de anul trecut al lui Anthony Hopkins in Hitchcock).
(Cf. link mai jos spre Hitchcock)

Acum, de ce a scris Variety: “Un film la fel de inert ca și obrajii actritei”? Pentru că e singurul lucru interesant din film, să verifici daca intr-adevăr injecțiile recente cu botox i-au dat lui Nicole Kidman un aspect de cyborg incapabil de expresii umane, sau dacă a fost o alegere auctorială să joace atat de fad…

La fel, Tim Roth, care pe alocuri pare a încerca să-l imite pe Marlon Brando in Nașul, amintește doar ca de un deceniu încoace joacă numai în filme-dezastru, cum a fost cel al lui Coppola, după Mircea Eliade, unul din putinele filme de la care am ieșit din sală după un sfert de oră… E drept că atunci nu țineam un blog care să mă oblige sa stau pana la capăt, cum am facut in seara asta, dintr-un soi de ascetism și devoțiune ce nu cred că vor fi vreodată răsplătite.

image

—

Gatsby în 3D… urmarea de la Moulin Rouge… și un căscat cosmic…

http://cabalinkabul.com/2013/05/16/gatsby-in-3d-urmarea-de-la-moulin-rouge-si-un-cascat-cosmic/

“Hitchcock “- sau despre credibilitatea cinematografică…

http://cabalinkabul.com/2013/02/10/hitchcock-sau-despre-credibilitatea-cinematografica/