Conversații cu o stea de mare…

 

 

(Echivalentul francez fiind fraza cantata de bătrâna Castafiore în Tintin: “Je ris de me voir si belle en ce miroir.”)

 

Sybille era atât de limitată sexual, încât refuza orice banală picanterie, precum sa ne admirăm in oglindă in timp ce… de pildă. 

 

— N-am nevoie de zorzoane si stimulente, zicea. Imi ajungi asa cum esti. 

 

— Si in oglindă sînt tot eu, am protestat. Doar ca am cicatricea la ochiul celălalt. 

 

E cicatricea mea de inmarmurire, a cărei origine variază in funcție de auditoriu, ba chiar si in convingerea mea are mai multe surse reale. 

 

— Esti tot tu, da, doar ca acolo sînt si eu si asta ma tulbură. 

 

— Si când sîntem in partea asta, fără oglindă, nu esti si tu cu mine?

 

— Nu, aici esti doar tu. Eu ma topesc in tine si exiști doar tu, asa imi place.

 

M-am apropiat de ea pe la spate, privind-o în ochi. M-a respins cu fundul bombat. 

 

— Nu, nu vreau la oglindă, nu vreau si nu vreau. 

 

— Dar cu bărbat’tu nu o faci specular?

 

S-a întors enervată si m-a pocnit, nu foarte tare, cu peria. 

 

— Ai promis că nu ai sa-l invoci intre noi. 

 

— Madame e superstitioasă. 

 

— Stii ce, dincolo de oglinda asta e o altă lume… In noaptea asta ma duc înapoi la omul care ma iubește așa limitată cum sînt. 

 

— Nici măcar n-am facut amor, i-am spus gâtuit. 

 

— Omul meu nu se obosește să formuleze evidența, mi-a aruncat, razbunătoare.

 

……

 

Sa umbli noaptea spre gară, prin Antwerpen, in cartierul numit inselator “chaud”, nu este foarte sănătos pentru moral.

 

Sybille avea tot, sau aproape, si totuși am reușit s-o încrispez definitiv. Mâini mari – avea : punct bifat. Nas puternic, bărbie solidă : avea. Șolduri și genunchi – la locul lor… De ce atunci, de ce?…ce daca știinţa ei in amor era să imite o stea de mare? “Nu ma forța să fac teatru și acrobații”, mă rugase… Dar… steaua de mare… 

 

—-