Image
“Ces nymphes, je les veux perpétuer…”
(Mallarmé)

——-

Afrodita!… Trebuie să ai părinți iresponsabili- ca să te boteze Afrodita. Inevitabil, diminutivul fiind “Dita”, simbolica mitologică nu scăpa nimănui, iar porecla bietei fete era “Dita – Găurita”…

Ne plimbam de mână în parc, din cele la intrarea cărora scrie  “Crâng” cu majusculă, parc înfipt în mijlocul orașului, încadrat solemn de două orfelinate, cu bănci pe care se descalță bătrâni cu mădulare ruinate. Băbuțele oftează cu năduf, iar seara au loc împerecheri în stuf.  Tot acolo, clanul lui Păpădie racketează vânzătorii de vată de zahăr, printre statui de nimfe pe care vreau să le perpetui.

— Eu zic, îi spuneam… eu zic… că ce e între noi e o treabă așa si pe dincolo.

A rîs carnasier, cu capul dat pe spate, limba vibrând șerpește.

— Am o colecție de bile de sticlă, i-am spus la ureche. Bile logotetice, din alea dungate, din sticla opaca, fiecare continand cite un mic vis incremenit… o casuta din turta dulce… o insecta obraznica, cu coarne si cizmulite… un catel cu ranjet arogant… un semnul intrebarii… o caschetã de controlor… un lacãt… cateva care n-au nimic inauntru, dar parca-s umplute cu miere solidificata, abilã imitatie de chihlimbar… In fiecare e cate o istorie inca nespusa… Tare le-ai vrea, hm?…

M-a strâns de umeri si m-a pupat apăsat, mută. Cu o seară inainte ieșise la restaurant cu un idiot care o lasase să plătească.

— Eu i-as fi tras un cap in gura în momentul în care plătea pentru el, i-am hohotit. Am sa te învăț. Trebui s-o faci scurt, când e cel mai neasteptat, si o faci racnind, ca sa dublezi surpriza si teroarea. Lovesti cu partea de sus a fruntii, unde începe pãrul, ca altfel te doare.

Militarul în uniformă si chipiu care șușotea ceva cu țiganul Păpădie s-a oprit din șușotit și a scuturat din cap aprobator spre mine. Păpădie mi-a dat un “like” cu pumnul tatuat, degetul mare în sus.

Ajunseserăm in fundul parcului, unde se întinde stuful de împerechere.

I-am prezentat cu un gest larg iarba.

S-a întins pe spate si “s-a crăcit” cum zice profetul Iezechil despre cetatea Ierusalimului. Mai zice Iezechil, profetul cu bale: “și te-ai dat, târfo, fiilor Eghipetului, celor cu vână ca vâna de măgar și scurgerea ca scurgerea de harmăsar”.

M-am întins peste ea și, câutându-i limba șerpească, i-am suflat: “am să te învăț să trișezi la skanderbeg”.

M-a răsturnat si s-a urcat ea pe mine, ceea ce m-a făcut să văd că Păpădie și militarul în uniformă veneau întins spre noi. Întins veneau – spaimă răscoleau.

S-au oprit si ne-au examinat, stuf cât vedeam cu ochii.

— Futaiul e motorul lumii, a declamat Păpădie, care pretinde că un bulibașă străbunic de-al lui discuta filosofie cu Kogălniceanu.

Militarul a comentat, privindu-mă aprobator :

— Și mie îmi plac oleacă șleampete, cu sânii puțin căzuți,

M-am ridicat, neant de frică în cap. Militarul m-a luat de umeri și m-a blocat intr-o chingă prietenească.

— Stai cuminte, mi-a murmurat. Îți futem și noi gagica. Nu se întâmplă nimic.

Păpădie iși deschidea cureaua.

Am inceput să răcnesc, strangand pumnii, venele gâtului încordate. Zbieram animalic, modulând frecvența, urlam atât de nefiresc că mi s-a urcat violent la cap ca o beție în viteză rapidă si am continuat sa răcnesc hohotind pînă au dispărut, fugind panicați de partea cealaltă a bălții.

Dita se ridicase si se scutura, disprețuitoare.

— Credeam că știi sa te bați, mi-a zis, calmă, examinându-și rochia.

După rochie, și-a verificat unghiile, strangându-și buzele intr-un punct gânditor.

— Mulțumesc pentru plimbare, mi-a aruncat peste umăr, pornind domol, unduindu-se, spre aleea de la ieșire, unde vedeam, departe, atletice nimfe de ghips.

———

.
Despre cum sa-ti construiesti o femeie :

Build me a woman (on a lethal kind of DIY)…

http://cabalinkabul.com/2013/01/27/3661/

On the “Pygmalion complex” see also

“Agalmatorhemaphobia: the fear of speaking statues…” :
http://cabalinkabul.com/2013/01/27/agalmatorhemaphobia-the-fear-of-speaking-statues/

——