AroundToscania (4c)

„Hedonofobie” e numele dat in psihiatrie uneia din cele mai irationale stari sufletesti: spaima de fericire, spaima de success!… Hedono-fobie, altfel zis opusul hedonismului, acea doctrina a placerii care consta in a profita la maximum de tot ceea ce se iveste in calea individului.

E o pista care nu a fost explorata, de pilda, in rasunatorul si tulburatorul caz al  lui Dominique Strauss-Kahn, fostul director al Fondului Monetar International, omul care avea cele mai multe sanse pentru a deveni presedintele Frantei, care traia cu una din cele mai frumoase, inteligente si bogate femei din Franta, jurnalista Anne Sinclair, dar care a fost arestat si umilit la New York sub acuzatia de a fi violat o femeie de serviciu la hotel.

Toata lumea si- a pus atunci intrebarea cum de un asemenea om, aflat in pragul succesului planetar, nu a dat dovada de mai multa retinere? Dar daca problema era tocmai acest succes?

Cu totii avem o doza de fobie a succesului, o mica tendinta spre autodistrugere. Asta se manifesta cel mai adesea in momentul in care totul pare a reusi. Am descoperit ca si eu sufar de asta atunci cand am fost odata invitat la masa de un patron de presa care voia sa-mi propuna o functie importanta. Aveam atunci mare nevoie de bani, insa perspectiva slujbei ma angoasa teribil, pentru ca implica mari responsabilitati. La masa, omul a trebuit la un moment dat sa mearga la toaleta, iar cind s-a intors m-a vazut dand din maini pentru ca alungam niste muste. M-a intrebat daca alung muste, iar intrebarea mi s-a parut atat de stupida, incat i-am raspuns ca de fapt dirijez o orchestra de pitici invizibili… Evident ca nu am primit slujba… Insa imi amintesc foarte bine de senzatia de usurare pe care ti-o aduce un asemenea impuls de autodistrugere.

Cu totii am fost in situatii mincinoase in care trebuie sa pretinzi seriozitate, asezat in fata unui personaj pompos si important, moment in care iti vine un impuls greu de stapanit de a-l trage de nas si de a lua-o apoi la fuga urland. Asa se intampla in situatii solemne in care abia iti stapanesti rasul… Asa se intampla cu oamenii care fug in noaptea nuntii… cu cei care reusesc o serie de examene foarte dificile si o lasa balta la ultimul. Cu cei care provoaca un idiot beat, care e clar ca o sa-i bata de o sa-i snopeasca. La fel, unii isi intalnesc amorul la care au visat dintotdeauna si il inseala aparent prosteste, cu primul venit.

E vorba de o forma de refuz al unui destin care parea trasat dinainte. Succesul implica tot felul de responsabilitati, inclusiv obligatia de a asuma. Esecul ne mentine insa intr-un stadiu infantil in care nu trebuie sa luam decizii si nici nu trebuie sa ne punem hainele de adult. In ce ma priveste, mi-e deja de ajuns ca am reusit sa scriu astazi acest text…

——–

… care poate fi completat cu cel, lipsit de riscuri, al :

Elogiului huzurului citadin…

http://cabalinkabul.com/2013/01/05/elogiul-huzurului-citadin/

———-