Scrie Teodor Baconschi pe FB :
“Noi – whatever that means – am fost mereu la periferia imperiilor: de la cel roman si apoi romano-bizantin, pana la cel otoman, habsburgic sau rusesc. In termeni absoluti, ne aflam acum, pentru prima data, in interiorul unui “imperiu” (UE & NATO). Cum obisnuinta e insa a doua natura, ne-am mutat de buna voie la propria periferie.”
.
Am dat-o-n mă-sa… Pînă si domnul teolog se fandosește englezit, ca ultima puștoaică inarticulată. Definește esența românismului scriind “whatever that means”… Evident, e greu sa scrii cu fraze subordonate sau apozitionale, plus că a avut o falfaiere intre “orice-ar însemna asta”, “ori ce ar însemna”, ori ce-ar” etc…
Inadmisibila pentru un bun crestin e si sintagma “la propria periferie”.
Shit. This is the end…
.
Intr-o vreme in care Nemira inca mai era condusa sever de gramatica ireprosabila a lui Dan Petrescu, fiecare autor aspirant primea un mic indreptar ortografic si gramatical din partea editurii… Era de altfel singura editura care facea asta. Pe linga multe invataturi de bun simt (nicio fraza nu incepe prin “deci”; folositi pe cat posibil pronumele atone: “primește-ți pedeapsa”, iar NU “primeste pedeapsa TA”, evitati excesul de pronume personale -el s-a ridicat, șamd- daca personajul e singur in camera, etc…), autorii mai primeau si sfatul de a evita sa foloseasca aiurea adjectivul “propriu”.
.
Nu “a semnat cu mâna proprie”, ci “a semnat cu mâna lui”; nu “asasinat in dormitorul propriu”, ci “asasinat in dormitor”. Cel mai adesea, “propriu” e redundant si pretentios; ca sa nu fie asa, trebuie insotit de genitivul pronumelui personal. Niciodata sa nu spui: “propria mamă” ci “propria sa/mea/ta mamă”… “Propria mamă” nu inseamna NIMIC si nu e româneste. “Propria mamă” ne spune ca ea apartine cuiva, ceea ce am fi banuit oricum, dar lu cine? “Propria sa mamă” face filiațiunea si proza clare. “Mama lui” e cel mai bine si mai românește.
.
Draci, parca se osteneste cineva!… Pina si nobelizatul Cartarescu ne informeaza prin cronici ca “fiecare tara europeana are propria limba si propriul drapel”… Ei, taci tu.
.
Jur ca oriunde voi mai vedea “propriu” nejustificat inchid cartea si o duc la pubela proprie… a mea.
.
—–
Despre Baconschi vom mai citi cu profit :
.
Despre Marele Cod si niste vrabii…
.
precum și
.
Doppelgängbängeri : Baconschi și Tănase…
.
In scurtul meu dialog cu dumnealui de mai jos veți găsi și un link către :
Fac oare tiganii yoga dupa ce fură?
—
7 Responses to In pubela proprie… ăăăh… a mea.
Dle Alexe, dar mult mai scrieti pentru o replica la o simpla postare pe fb ! Am doua curiozitati: cum definiti si masurati sau cantariti “esenta romanismului” ? Si ce va mana in batalie tocmai impotriva mea ? Vedeti, ati reusit sa provocati un contact. Nu insa si un dialog, din pacate.
Domnule Baconschi,
Pana si aici reusiti sa alunecati retoric, pentru ca adresandu-mi-va schitam deja un dialog, chiar daca potential nelongeviv…
Sa zicem ca sint personal fascinat de alunecarile dumneavoastra retorice… Iata, daca v-a scapat la vremea lui acest articol:
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/fac-oare-tiganii-yoga-dupa-ce-fura-178496.html
Putem continua non-dialogul, daca doriti, precum in Alice Palarierul isi sarbatorea zilnic non-aniversarea…
D
Stimati Domniilor Voastre
Cu stima va rog sa-mi iertati greselile typografice. IPhone oblige 😉
Din pacate Dl Alexe NU mai este singur.
Si nici EU (moi meme), TU, mio sempre carro fratello !
Ce bineveste in FB
One will never walk alone
Sa fi iconoclast si sa dai cu
Plesu Liiceanu & Sohn si Aligica
(Putza mica) de terrrrra m-a costat
(falși) “prieteni” de o viata ramasi incrancenati pe play si fericiti ca primesc un piscot de la Dilema – e vechi toate ! Ma bucur sa stiu ca sunt normal irevenind intr-o tara partial incremenita, partial super syncrinizat, o tara carei ii doresc NUMAI BINELE PE CARE PRIN BATRANI IL MERITA.
Eu cred că, în această fază a dezvoltării limbii române, am putea accepta un fapt lingvistic evident, şi anume utilizarea lui ‘propriu’ fără a se “sprijini” pe vreun (alt) posesiv. De altminteri, lexicografia românească (DLR) înregistrează astfel de utilizări, chiar literare (Călinescu, M. Preda), în ciuda faptului că îl descrie pe ‘propriu’ ca fiind “de obicei construit cu adj. pos. “meu”, “tău”, “său”, etc.” [într-un fel, recomandînd utilizarea cu pronume/adj. pronominale care exprimă posesia]. Şi ar mai putea lexicografia asta să înregistreze valoarea de emfază (+/- particularizare; +/- individualizare/izolare) pe care adjectivul “propriu” îl dă conţinutului semantic al posesiei, exprimat sau nu prin (fie şi subînţelesul) adjectiv posesiv / pronume personal în genitiv / dativ posesiv ş.a.
Da? Si sa acceptam adica : l-au gasit mort in propria camera?