Steve Jobs (2015): mult talent pentru un efort inutil

De: Danny Boyle – Trainspotting (1996)

Scenariu: Aaron Sorkin (The Social Network)
Cu: Michael Fassbender, Kate Winslet

Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun actor (Michael Fassbender) si cel mai bun rol feminin secund (Kate Winslet).

Ca un Mac freak dintotdeauna (inainte ca firma cu mărul să treacă pe Unix ma apucasem chiar sa învăț rudimentele programării, care in mod nesurprinzator funcționează si astăzi, pentru ca vechiul limbaj Mac a ramas, ca o simulare, grefat pe solida platforma Unix), evident că cel mai mic episod al legendei Steve Jobs îmi este cunoscut și pe față și pe dos. Motiv pentru care nu am putut să nu văd (și să nu scriu enervat despre) biopicul de acum trei ani “Jobs”, cu Ashton Kutcher, bărbătușul lui Demi Moore.

Ei bine, pentru a pricepe ce se întâmplă cu acest nou biopic despre torturatul sociopat Steve Jobs trebuie să fi văzut filmul anterior, acel “Jobs”, sau măcar să fi citit cronica mea de mai jos. Asta pentru că prezentul film încearcă din greu să nu facă același lucru.

Asta era, evident, din start, ideea: a nu face acelasi lucru. Asa că, daca in filmul anterior, cu Kutcher, Jobs era un artist lipsit de scrupule, gata sa calce pe cadavre pentru a mai crea o cutie design, în filmul cu Fassbender el devine cu totul dereglat socialmente, chiar daca se răscumpără in final, cand dorește și el să fie iubit de fiica lui pe care multa vreme nu a recunoscut-o.

Se mai introduce și o femeie (Kate Winslet), secretara și colaboratoarea lui, femeia bună la toate, care în primul film lipsea cu totul.

Filmul demarează cu, și instalează o vreme, un dispozitiv interesant, prin aceea ca in prima parte actorul, Michael Fassbender, pare că nici măcar nu s-ar forța să-i semene lui Steve Jobs din viața reală, ca in acea povestioară a lui Borges, din Istoria Universala a Infamiei, unde un escroc se dă drept fiul dispărut al unei familii bogate si reușește să-i convingă pe părinții mortului că el este fiul lor, dispărut de foarte multi ani, trucul reușind tocmai pentru că el nu caută in mod caznit sa semene cu mortul.

Asa si filmul acesta: de aceea, în momentul in care actorul Fassbender il joaca pe Steve Jobs adult si in culmea gloriei, cu veșnicul jeans căzut si bluza pe gât neagră, jocul lui devine histrionic. Nici macar Kate Winslett, eterna lui acolită, nu mai e convingatoare din acel moment. Eterna ceartă a lui Jobs și relația lui de amor-ură cu Wozniak, adevăratul conceptor al primelor circuite Mac, incepe sa nu ne mai tulbure, o văzuserăm deja in filmul anterior, cel cu Ashton Kutcher, și este de acum materie de legendă.

Un film mult prea convențional din partea regizorului Danny Boyle, care acum două decenii ne-a dat Trainspotting. Simplul joc pe alocuri foarte convingator al actorilor si dialogurile spumoase nu sunt suficiente pentru a ridica filmul dincolo de un exercițiu reușit, însă rămânând la limita filmului de televiziune.
.
Iar în final tot nu știm cine era monstruosul Steve Jobs și ce devenise el la sfârșitul vieții.

Și nu, nu sunt roluri de Oscar. E doar un film de văzut in treacăt într-o după-amiază ploioasă.

—  Alte filme recente cu Michael Fassbender:

https://cabalinkabul.com/2014/02/23/12-years-a-slave-un-manifest-cu-zorzoane-inlacrimate-si-sclavi-negri-rasi-proaspat/

Kate Winslet a mai jucat recent rolul ticăloasei dictatoare din Divergent: