Image
Ce să reținem din acest biopic, afară de faptul că Demi Moore știe să-și aleagă bărbătușii? Ashton Kutcher e arătos cum nu e permis, deși oleacă prea mult pe dunga metrosexuală. Arătoșenia nu suplinește însă talentul. Nu că nu l-ar avea potențial. Reușește uneori să te convingă că el chiar e Steve Jobs în tinerețe, altfel zis cel mai înfricoșător geniu odios al vremurilor noastre. Alteori însă joacă total grotesc și ostentativ… Mai ales cînd merge cocoșat și robotic ca Jobs. O fi pentru că a trăit atîta vreme cu o femeie cu 25 de ani mai în vîrstă decît el. I-a rămas nesiguranța.
.
Despre halucinanta carieră a lui Steve Jobs nu e nimic de spus ce nu s-a cîntat cu evlavie de un milion de ori. Filmul are ceva merite narativ-istorice : de pilda, ne arată cum Jobs și toți ăia cu puterea florii din jurul lui luau LSD… OK, azi e o îndrăzneală, dar cine a văzut măcar Easy Rider barem o dată nu poate decît să pufnească, într-atît am devenit de corecți politic azi încît avem un orgasm cînd vedem filme în care se fumează în amfiteatrul universității.
.
Pentru a fi un biopic complet, mai vedem și niște scene insuportabile de prost montate cu tînărul Jobs în India, unde îl vedem descoperind tranquilitatea și urmărind dansatoare kitsch. Muzica simfonică, lipită la începutul și sfîrșitul acestei opere cinematografice, poate produce spasme vomitive.
.
La vreo două ore de la începutul filmului, și cu mult înainte de sfîrșitul lui, vine brusc o voice ovăr (a lui Kutcher) care explică sensul vieții. N-are nicio importanță de ce doar atunci și de ce numai o dată… Te și întrebi ce-a fost în mintea producătorilor de au lăsat să treacă așa eroare plicticoasă (există de altfel și erori comice, însă nu în filmul ăsta).
.
Filmul mai are și erori narative, sau goluri în biografia lui Jobs, lepădate probabil pentru că altfel filmul ar fi trebuit să dureze cu totul mai multe nopți. De pildă, nu vedem nimic despre Pixar… despre faptul că după ce a fost dat afară de la Apple și înainte de a fi rechemat să o salveze, în anii în care traversa Valea Plângerii, Jobs a cumpărat compania Pixar de la George Lucas și i-a adus un profit cosmic, schimbînd definitiv desenul animat, prin producerea unor filme precumToy Story, Monsters Inc. și tot ce a venit după, ba chiar intrand o vreme in the board of directors de la Disney.
.
 Image
.
Nimic despre asta în film, precum și prea puțin despre caracterul odios al lui Jobs, furiile iraționale care îl apucau, grosolănia lui verbală etc… Nimic despre practicile discutabile, sau chiar moral condamnabile, ale Apple : exploatarea sclavilor din fabricile lumii a treia, prețurile obscene, disprețul pentru fani și cumpărători.
.
La fel, ca film despre unul din cei mai mari vizionari și creatori ai lumii în care trăim, filmul Jobs se dovedește surprinzător de plat și academic. E un biopic de tip docu-ficțiune. Nicio îndrăzneală vizuală, niciun detaliu narativ neautentic, totul urmat școlărește, probabil în urma unor contracte cu moștenitorii. Dar atunci de ce să faci un film? Toată lumea cunoaște istoria.
.
 Image
.
Cînd Pasolini a făcut Evanghelia după Matei, de pildă, el a șocat prin faptul că nu a făcut altceva decît să transpună, verset cu verset, Evanghelia după Matei în imagini. Dar tocmai asta era găselnița creativă : violentul și tragicul militant poet comunist homosexual Pasolini, care știa să jongleze cu montajul, limba, arhetipurile și miturile a transpus Evanghelia pe ecran literalmente. La el asta era o originalitate. La regizorul Joshua Michael Stern, însă, iese doar o fădăciune.
.
Bref, pentru cine vrea să-și pună în ordine ideile despre cum s-a năascut Apple Macintosh care ne-a schimbat viața ( iTunes, iPod, iPhone, iPad) filmul meită văzut ca un îndreptar, dar nu ca cinema. V-o spune un fanatic Mac. Am avut unul din primele.
.
Ah, și, da, pentru a admira talentul lui Demi Moore la băieței.
.
—