Rezumatul acestei cărți (pe cale de apariție la Humanitas) ar putea suna provocator și violent pentru cei obișnuiți cu narațiunea romantică oficială predată în școli de mai bine de un secol încoace și rezumată în versurile care încep: “Eroi au fost, eroi sunt încă…” din litania Pui de lei a mediocrului poet Ioan S. Nenițescu (cântată pe muzică de Ionel G. Brătianu), care continuă:
Şi unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor, amarnic
Au dat cu-atâţia duşmani piept.
Cântecul acesta vechi de un secol, dar preluat pe un ton exaltat de național-comunismul ceaușist, rezumă întreaga mitologie daco-românească. Conține totul: Decebal și Traian văzuți aproape ca doi amanți din care a ieșit ginta română, unio mystica ducând la gestația unui neam frământat de un fior de nezdruncinat, străbătând veacurile sub asaltul dușmanilor pentru a menține nația românească, pururi conștientă de identitatea sa aparte, deosebită și specială, unică. Identitate rezultată dintr-o alchimie irepetabilă, prin fuziunea a două elemente magico-etnice: daco-geții și latinii, românitatea — împodobită ulterior de creștinismul ortodox — care avea să rămână un model umil, dar mândru și nesupus, de coerență națională monolitică, deși permanent oprimată și dușmănită pentru frumusețea și coerența ei, de două milenii încoace.
«De-a dacii și romanii»: introducere în istoria limbii și etnogenezei românilor este mai întâi de toate un discurs asupra metodei istorice secundate de lingvistică. Desigur, va fi analizat în volum, mai întâi, mitul “continuității”. Cartea analizează și fragilitatea metodei de cercetare bazate pe arheologie și pe presupoziții ideologice, reamintind că prezența unor populații rarefiate și lipsite de scriere nu ne va spune niciodată ce limbă sau limbi foloseau acei oameni: “oasele nu vorbesc”.
Dar mai ales — din perspectivă lingvistică — se revine asupra limbii române ca limbă “balcanică”, înrudită strâns în special cu albaneza, nu doar prin lexic (fondul lexical latin al limbii române este comun în bună parte cu cel al albanezei, în această privință cartea fiind o continuare a cercetării începute în Dacopatia), ci în primul rând ca limbi funcționând similar din punct de vedere sintactic, structural și tipologic.
Contextul va fi așadar mai ales lingvistic: identitatea structurală și tipologică totală între română-albaneză-bulgaro-macedoneană și, într-o măsură mai mică, sârba, în special în dialectele “Torlak”. O asemenea polenizare reciprocă și impregnare până la identitatea gramaticală (bulgaro-macedoneana și-a creat chiar un articol hotărât enclitic, postpus, exact ca româna și albaneza, spre deosebire de toate celelalte limbi slave) nu s-a putut petrece decât în mijlocul peninsulei balcanice, deoarece spre vest, limbile slave care sunt croata și slovena, sau dispăruta limbă romanică dalmată nu prezintă niciun fel de semn al acestei contaminări reciproce.
Identitatea structurală a românei cu albaneza și macedo-bulgara nu poate fi fructul hazardului, iar răspândirea uniformă în timpuri istorice, atestată prin mărturii scrise, a limbii române nu explică identitatea sa tipologică cu limbile balcanice altfel decât printr-o expansiune recentă: “descălecările” dinspre Ardeal, trecerea munților a unor grupuri mici de coloniști, la câteva decenii după flagelul distrugătoarei invazii mongole din sec. XIII.
Știind că albaneza este o limbă pe jumătate latinizată lexical, ipoteza propusă aici este că albanezii sunt în realitate descendenții dacilor, încă ne-romanizați în întregime, care au coborât la sud de Dunăre odată cu administrația romană și armata, în momentul numit “retragerea aureliană” (aprox. a.D. 271).
Românii și aromânii, în schimb, vorbind o limbă cu adevărat neo-romanică, se arată atunci a fi descendenții populațiilor balcanice profund latinizate deja anterior, în Balcani procesul asimilării începând încă din sec. I î.e.n., la fel cum se întâmplase în paralel în Galia sau Iberia, provincii la rândul lor profund latinizate și unde se vorbesc și astăzi limbi romanice (Franța și Spania-Portugalia).
Cert este că putem situa ca începând cel mai probabil atunci, după “retragerea aureliană”, procesul unei lungi conviețuiri a proto-românilor (balcanicii latinizați) cu albanezii, proces care a trebuit să se declanșeze înainte de coborârea slavilor în Balcani (sec. VI e.n.). Simbioza (a)româno-albaneză avea să ducă la profunda modificare a tipologiei limbii române și ulterior a bulgaro-macedonenei, pe modelul albanez (și parțial greco-bizantin).
Ce trebuie remarcat și reținut este că în momentul în care apare în scris, în sec. XVI (prin Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung și alte câteva urme anterioare), în același timp cu albaneza, româna prezintă o surprinzătoare uniformitate, deși ea este în acel moment vorbită pe un teritoriu mult mai extins decât albaneza, aceasta din urmă în schimb, așa cum ne-am aștepta de la orice limbă în absența unui stat centralizat și fără o politică lingvistică, rămânând fărâmițată dialectal de atunci și până astăzi.
Cum nu putem accepta ipoteza unui fluid mistic care ar fi menținut vreme de un mileniu (“mileniul de tăcere”: 271-1241) unitatea limbii române, sau cea a vreunui soi de ADN ocult, singura explicație a acestei anomalii este cea a unei expansiuni recente (“descălecările”), un exemplu mult mai la îndemână și verificabil fiind colonizarea Americilor de către spanioli, portughezi, britanici și francezi. Sau expansiunea rușilor în Siberia.
Cheia enigmei ar putea fi, de pildă, primul țarat bulgar (681-1018), imperiul țarului Krum (undeva pe la începutul anilor 800, contemporan aproximativ cu Carol cel Mare), intrat în conflict cu avarii din Panonia pentru controlul regiunii intracarpatice numite astăzi Transilvania, când grupuri de românofoni din Balcani s-au putut instala în Transilvania, de unde apoi, două secole mai târziu, au “descălecat” în regiunile numite apoi Muntenia și Moldova, proiect al regatului maghiar, care a avut această inițiativă de a crea zone-tampon, după distrugătoarea invazie mongolă de la jumătatea sec. XIII.
Regii maghiari au putut încuraja direct chiar înainte de asta instalarea acelor coloniști din Balcani (“valahii”) în Ardeal, în cotul Carpaților, așa cum Géza II a adus coloniști germani, sașii, după anul 1141.
Cert este că pe la 1210, Andrei al II-lea al Ungariei trimitea „un contingent de sași, vlahi, secui și pecenegi” @ pentru a sprijini lupta lui Boril al Bulgariei (1207-1218, a nu se confunda cu Boris) împotriva unor căpetenii cumane rebele (tot atunci, același Andrei II a colonizat temporar Țara Bârsei cu Cavaleri Teutoni).
Toate acestea sunt evenimente și procese istorice de mare importanță pe care istoriografia română le-a trecut întotdeauna sistematic sub tăcere. Pentru bulgari, poate părea ciudat că acel important proces istoric — dominația temporară a bulgarilor la nord de Dunăre — este și a fost ignorat aproape total în cărțile românești de istorie.
La primele lor texte scrise, slavii coborâseră deja de mai bine de două secole la sud de Dunăre, după ce stătuseră alte veacuri în ceea ce numim azi “țările române”, lăsând în urmă întreaga toponimie și hidronimie de origine slavă din România, dar lăsând cel mai probabil în urmă și o serie de așezări slave, căci e foarte probabil ca nu întreaga populație slavă să fi trecut la sud de Dunăre. Acei slavi nord-dunăreni, trăitori și spre nord până în Moldova, aveau să sălășluiască alături de goți și ulterior de cumani, perpetuând toponimia și hidronimia slave ale viitoarelor Țări Române de după “descălecări”.
În Balcani, slavii găsiseră o populație romanizată și creștină, se creștinaseră la rândul lor, inventaseră un sistem de scriere perfect adaptat limbii lor, iar mai apoi își lărgiseră imperiul. A favoriza deplasarea și instalarea în Ardeal a unor populații care creau probleme în Balcani era o măsură ce prezenta numai avantaje. Inclusiv pentru acei vlahi care se îndepărtau astfel de centrul puterii, multă vreme – regiunea lacului Ohrid din Macedonia de astăzi. Trăind în câmpii, vlahii erau de asemenea mai ușor de deplasat decât sârbii din platourile Bosniei sau înălțimile Muntenegrului.
Nu putem specula în acest stadiu mai detaliat despre procesul trecerii grupurilor de români în Ardeal, dar știm că asta s-a petrecut ulterior și în direcție inversă, cu grupuri de români plecați cel mai probabil din Banat și zona Mureșului, cum o spune propria lor tradiție, și care s-au instalat la o dată necunoscută pe valea Timocului în Bulgaria, fără să se știe când și cum au ajuns acolo. Din punct de vedere lingvistic, traseul și datarea migrării nu sunt importante.
Procesul instalării românilor în Ardeal, ca un soi de coloniști, a trebuit să fie pașnic. Lingvistic și toponimic nu avem urme. E posibil chiar ca românii să fi ajuns în Ardeal aproximativ în același timp cu maghiarii, intrând într-o oarecare asociere ad-hoc cu aceștia. În privința descălecărilor în Muntenia și Moldova – care au avut loc treptat, pas cu pas (cu capitalele mutate succesiv, pe măsura controlării terenului) — procesul de colonizare s-a petrecut inițial în mod limpede în asociere cu regatul maghiar. Dincolo, spre răsărit, peste munți, în ceea ce numim Muntenia și Moldova, se întindeau pe la anul 1000 câmpiile — odinioară ale sciților și goților — ce aveau curând să fie ocupate de cumanii turcofoni veniți din Asia Centrală (și la rândul lor rapid creștinați, cum fuseseră cu secole înainte și goții).
Cumanii aveau să domnească în stepele de la nordul Mării Negre și până în Carpați vreme de două secole, până la catastrofa mongolă (1241), în urma căreia, odată trecut temporar pericolul (iar cumanii dispăruți, refugiați în Pannonia spre vest și Caucaz spre sud), aveau să aibă loc “descălecările” peste Carpați, crearea unor zone-tampon populate de vlahii trecuți muntele cu sprijin maghiar. Regii unguri aveau să favorizeze acest proces, așa cum tot ei aduseseră coloniștii sași și — o vreme — cavalerii teutoni.
Cartea combate astfel ideea — sau posibilitatea — unei pulsiuni naționale care a traversat istoria neamului — sau a oricărui neam — și care ar fi transmis ideea de “românitate” până în epoca modernă.
Istoria recentă ne-a arătat cum mitologia națională distilată în complex de superioritate resentimentar este un puternic drog colectiv. Am văzut-o cu Rusia lui Putin și cu Serbia lui Miloșevici. Anexa istorică conține astfel câteva exerciții de demitizare a unor figuri sau episoade istorice naționale, din care vedem de pildă violența războaielor moldo-valahe. Totuși, dată fiind natura subiectului, care atinge o întreagă ideologie națională deja seculară, tonul se abține de la polemică: se pleacă de la analiza credibilității textelor antice (pornind de la pretinsa identitate dintre daci și geți); formarea limbii române la sud de Dunăre, cel mai probabil în urma unui proces de simbioză cu ceea ce aveau să devină albaneza și bulgaro-macedoneana; până la expansiunea limbii române prin acele “descălecări” peste munte (sec. XIII-XIV), în urma cataclismului mondial care au fost invaziile mongole (teorie deja schițată în Dacopatie).
.
35 Responses to «De-a dacii și romanii»: O nouă introducere în istoria limbii și etnogenezei românilor
Nah. O sa vinzi carti la greu, ca e ahtiata lumea de scandal, dar atat.
Lumea e ahtiată după cunoaștere, adevăr, de aia o să vândă la greu.
Noroc cu Alexe, Yuval Harari, Klaus Schwab si Rachel Levine (prima FEMEIE din Istorie care a facut si a dres, etc., etc..) sau cu “Oamenii de stiinta” americani… din noul val NOETIC “planetar” care nu sunt capabili nici sa defineasca ce e aceea o FEMEIE dara mite sa ne mai si spuna cine a inventat cu adevarat cuvantul SAPUN…
caci gogorița aia antologică cum că cuvântul SĂPUN ar fi fost inventat de niște Babuini care trăiau prin peșterile din Nordul Europei acum multe mii de ani (când mare parte din Europa era sub un mare strat de gheață) după care până și vechii Egipteni sau Sumerieni/ Babilonieni ori Hindusi… au ajuns să îl imprumute de la acei Babuini Europeni… ai căror urmași, acum vreo 80 de ani își spuneau cu emfază RASA SUPERIOARĂ ARIANĂ și porneau și al doilea război mondial…
să i-o spună lui Mutu… dar numai după ce a tras pe nas!
De ce au coborât slavii (majoritatea lor) la sud de Dunăre? De ce nu au rămas în “țările române”?
Slavii au coborât la sud de Dunăre din același motiv pentru care imigranții de azi vor în Germania și nu în România.
D-le Alexe, ati vizitat vreodată Țara Oașului?
Tare aș vrea sa vă cunosc părerea de lingvist despre zona aceea… știți, “capitala” Țării Oașului este orașelul Negrești-Oaș (fiindcă mai există un Negresti in Moldova) dar oare Cernăuți – care este la o aruncătură de băț de Negrești-Oaș) nu înseamnă tot Negresti dar slavizat cumva?
N-am fost in Ucraina și nu știu ce română se vorbește in Maramuresul ucrainean sau la Cernăuți sau in zonele acelea cu sate românești dar cred că pt dvs ar fi interesant sa va aplecați puțin asupra graiului maramureșean, graiului oșenesc și graiului cernăuțean, nu de alta dar se afla cam la 60-80 km unii de alții și nicidecum nu ma pot gândi ca oamenii ăștia au fost aduși de cineva din sudul Dunării cu 3 graiuri, 3 genuri de muzică și 3 tipuri de costume populare și 3 feluri de ceremonii de nuntă, botez și inmormantare complet diferite unele de altele…pe o suprafața a 3 județe.
Mi se pare foarte bizar.
Eu aș zice să dati o tură prin zona românească a Maramureșului și Oașului, Ucraina eventual după ce se termină războiul…
Poate mi se pare mie dar lingviștii romani par mai preocupați de farsi și dialectele slave decât de graiurile din Maramureș și Oaș…pe care le stiam neschimbate din anii 60 pana recent, de când cu exodul la munca “de afară”…dia a cărei cauză tind pur și simplu să dispară…
Poate cu puțin noroc mai găsiți 10-20 de vorbitori autentici de “oșenească” la Negrești, Cămârzana, Bixad și Certeze…?
Babyboomerii știți bine ca sunt pe ducă…
Obicei traditional de nunta cu margele de plastic? Exact ca in cazul palariei “traditionale” a nasaudenilor care e atat de veche, incat Rebreanu n-a apucat s-o vada.
O.k. Dar la Europa Liberă Moldova cănd vă reîntoarceţi?
Dan Alexe, derulezi aceleași veșnice gogorițe cu legătura strânsă dintre Albaneză și Română… o legătură care constă in circa 150 de cuvinte comune din care 99% se regăsesc și în alte limbi Indo Europene. Poate nu știai dar cam tot atâtea cuvinte avem în comun cu Lithuanienii, poate am venit de acolo, nu!
In privința toponimelor iarăși vorbești aiurea, întrucât e normal ca ăia care au stăpânit Ardealul vreo 750 de ani și fie și-au însușit anumite toponime fie și le-au impus pe ale lor, in diverse documente medievale…să fie acum moștenite…hai să ne amintim câtă isterie NEO MARXISTĂ (specialitatea ta) s-a declanșat când comuniștii au făcut o struțo cămilă între KLAUSENBURG și NAPOCA!
In privința TOPONIMELOR, căci hidronimele sunt oricum cam aceleași ca și acum 2000 de ani, hai să discutăm despre adevărata origine a toponimului ARDEAL care, cică, ar proveni din maghiarul ERDO = PĂDURE, deși PĂDURI erau CĂCĂLĂU acum 1100 de ani și în Panonia și în ARDEAL și în împrejurimi și prin mai toată Europa, când nomazii Mongoli au pătruns în Europa și s-au instalat în PANONIA iar apoi (după cum singuri spun în cronicile lor, au început să poftească la ARDEAL și s-au contrat cu un oarecare GELU pe care l-au și căsăpit până la urmă, probabil cu ajutor habsburgic că altfel nu cred că ar fi reușit! Și, apropo, se tot vorbește de maghiara ca fiind o limbă FINO UGRICĂ, deși avem noi mai multe cuvinte în comun cu Finlandezii decât au ei, vezi SENIN = SININEN sau SUTĂ = SAT ori PUIKA = PUI/ PUIUC sau PICU, PIKUNEN = PIC, PICUȚ … UN PICUȚ în limba română. Eu m-am tot uitat prin tot felul de dicționare și n-am văzut cuvântul ERDO = PĂDURE (sau apropiat) în nici o așa zisă limbă fino ugrică și nici în MONGOLĂ cu care Maghiara se înrudește cam la fel de mult (chiar mai mult în anumite cuvinte de bază) ca și Turca.
Două exemple elocvente de propoziții de bază în limba Maghiară și cea TURCĂ și exemple de cuvinte DE BAZĂ comune între Mongolă și Maghiară sau TURCĂ ori alte limbi turcice:
“Zsebemben kicsi alma van.” (Maghiară)
“Cebimde küçük elma var.” (Turcă)
și traducerea celor două propoziții în engleză:
“There is [a/the] small apple in my pocket.”
și iată traducerea în Finică a aceleiași propoziții:
“Minulla on taskussani pieni omena.”
Deci, nici o legătură între cuvintele din propoziția maghiară cu cele din propoziția similară din limba Finlandeză dar există o suprapunere de 99.99% între cuvintele din limbile maghiară și turcă.
Limba maghiară este mai degrabă un veritabil ROAD MAP al parcursului războinicilor nomazi Mongolo Turci (clasa conducătoare a maghiarimii)… din fundul Asiei nordice și până în câmpia Panonă!
Limba maghiară este o limbă de tip nomad… o limbă hoață de cuvinte foarte similară ca principiu cu limba țigănească care pe lângă cuvintele sale Hinduse… deci Indo Europene la origine… a furat foarte multe cuvinte și obiceiuri de pe la toți cei pe la care au trecut sau cu care s-au asociat îm drumul lor din Nordul Indiei și până în Europa și Americi.
Țiganii au “furat” cuvântul GAGIU = STRĂIN (în limba lor) de la vecinii lor mai nordici (vezi Japonezul GAIGIN = STRĂIN, cuvânt prezent și la Koreeni sau Mongoli) și ni l-au dat și nouă… noi fiind pentru ei… străinii!
Acum, o mică comparație între un cuvânt de bază maghiar și corespondentele sale din TURCĂ, MONGOLĂ, CHINEZĂ și JAPONEZĂ … respectiv cuvântul SMALL / LITTLE și variantele sale SURATE:
kicsi in Hungarian
küçük in Turkish
jijig in Mongol
xie in Chinese
chisana in Japanese
Numele capitalei Mongoliei moderne este ULAN BATOR / ULAN BAATAR care se traduce ca EROUL ROȘU, unde EROU = BAATAR/BATOR …adică BATOR în Manghiară pentru BRAV/ VITEAZ sau, foarte probabil și numele BATHORY vine tot de aici!
ÎNTREBARE pentru LINGVISTUL (?) DAN ALEXE… omul cu cortul…
DE CE NU MAI EXISTĂ NICI UN ALT TOPONIM cu numele (ori apropiat) ARDEAL/ ERDELY în nici o altă zonă din UNGARIA sau chiar din alte zone stăpânite de ei în evul mediu…DAR EXISTĂ ÎNCĂ VREO ZECE ASTFEL DE TOPONIME în ROMÂNIA, în zone care n-au avut de a face cu Ungaria sau Habsburgii?
A se vedea toponimele:
Ardel, Ardaloaia, Ardelei, Ardelion, Ardelia, Ardeoani, Ardota, Ardeu, Arduzăl, etc..
De fapt, maghiarii au făcut cu toponimul ARDEAL ceea ce au făcut Românii emigrați în America și care au ajuns tăietori de lemne in regiunea numita COUSTER MOUNTAINS (nume provenit de la un General American) și pe care Românașii l-au adoptat ca pe MUNȚII CUSTURII (de la Românescul CUSTURĂ = OBIECT TĂIOS) adică au făcut ceea ce se cheamă o ETIMOLOGIE FOLK aka ȘI-AU ÎNSUȘIT un TOPONIM pe care l-au re-botezat/interpretat după limba lor.
ARDEAL vine din Indo Europeanul ARDUS care înseamnă MULT/ ÎNALT…iar ARDEAL se traduce de fapt ca ȚARA/REGIUNEA SITUATĂ ÎNTRE DEALURI și MUNȚI adică CEEA CE ESTE DE FAPT PODIȘUL TRANSILVAN din punct de vedere strict științific!
Vezi Regiunea DELUROASĂ numita ARDAULI în SARDINIA
Vezi ARDAL, regiune muntoasă/deluroasă în IRAN
Vezi ARDAL, localitate situată între munți în NORVEGIA
Vezi ARDOTALIA în CIPRU
Vezi ARDALES din MALAGA, SPANIA
VEZI MUNȚII ARDENI din Belgia…dar mai presus de orice, vezi, domnule “LINGVIST”, DAN ALEXE, cuvintele lu matale…
DE + ER+ DELUȘ unde ERDELUȘ din DE+ERDELUȘ, seamănă cu un diminutiv ipotetic pentru ARDEAL
sau
DE+ UR+DULIU = DE+URDULIU = DURDULIU aka o persoană CU FORME UMFLATE/CRESCUTE și SINUOASE!
În rest să fim sănătoși, în primul rând la cap… și poate, să avem mai mult bun simț când vine vorba de aruncat cu rahat în limba română și în istoria și originile poporului RUMÂN cu care dumneata sigur nu ești în relații prea bune…nu știu de ce dar simt o ură și un dispreț specific alogenilor aciuați pe aici și care acum ne scuipă cu furtunul chiar, pe alocuri (cu unele excepții notabile desigur)!
Buna ziua dle Mihai Spinu,
V-am scris ieri, ca s-ar putea sa va entuziasmeze sa va pun in tema cu un subiect fascinant. V-am pus intrebarea daca a-ti vrea sa va dau detalii, iar apoi sa va transmit adresa mea de email. Prefersa risc sa primesc reclame, ori chiar injurii de la cei care nu va simpatizeaza, tocmai pentru a castiga timp. Chiar apreciez ca in cadrul acestul blog, exista polemici care nu depasesc decenta.
Il apreciez pe dl. Dan Alexa, pentru multe observatii pertinente, dar din pacate concluziile finale ale dmunealui sunt in mod straniu in opzitie cu ceea ce mi se pare mie evident. Dar am sa-i raspund direct.
Adresa mea de email este dumioan57@yahoo.com – va precizez ca subiectul ar fi de mare interes pentru dvs..
Cu consideratie,
Ioan Dumitrescu
Wow, ar trebui sa lucrezi la bursa la câte speculații faci
Dacă te referi la ceea ce am scris eu in comentariul de mai sus, să știi că nu e nici o speculație este doar o mai bună cunoaștere a rădăcinilor cuvintelor pe care le folosim și noi și alții, ca rezultat a vreo 10 ani de studiu personal! Dan Alexe nu nici lingvist cu adevărat (am văzut câte inepții înșiră pe blogul său referitor la anumite etimologii) și nici ziarist cu adevărat… este un biet neica nimeni, un șmecheraș de duzină care vrea să facă un ban pe seama ignoranței altora și care are și motivații ideologice… probabil chiar la comandă!
@Marius Spinu: ca vorbitor aproape fluent de filandeza, va pot clarifica si pot afirma ca vorbiti niste prostii foarte mari:
– SENIN = SININEN. Sininen inseamna de fapt albastru si vinde dintr-o radacina sini- fino-ugrica, pre cand senin vine din latina serenius, nicio legatura intre cele 2 cuvinte. intamplator, in rusa albastru e tot sini, dar vine pe filiera slavica. (intr-adevar sininen taivas ar insemna cer senin, dar tradus cuvant cu cuvant e cer albastru)
– SUTĂ = SAT, la suta se zice SATA, nu SAT, aici lucrurile sunt mai complicate, nu am gasit exact de unde a venit suta in romana, SATA in finlandeza e dintr-o radacina fino-ugrica luata din iraniana, aici sunt niste lucruri tehnice de lingvistica in care nu ma bag
– PUIKA = PUI/ PUIUC, corect e POIKA care inseamna baiat/fiu/pui. Poika vine pe filiera uralica, iar pui vine la noi din latina, pullus, din acelasi cuvant ne vine si pula
— PICU, PIKUNEN = PIC, PICUȚ … UN PICUȚ, corect e PIKKU si inseamna mic, fiind un diminutiv al PIENI, care din nou e din radacini fino-ugrice si uralice, fara vreo legatura cu PIC din limba romana
@Perkele
Domnule draga, cu totii spunem prostii (vorba dlui Plesu), inclusiv dumneavoastra!
Poika vine pe filiera Uralica tot asa cum maghiarul FIU = FIU & BAIAT vine din finicul POIKA/PUIKA si tot asa cum Romanescul PUI vine din PULUS… adica gogomanie dupa gogomanie, tipic kakademice!
PUI este inrudit cu PUER/PUIER (vezi PUERIL) si de asta in limba romana acest cuvant se refera la tot ceea ce este PUI de VIETATE, fie ea umana sau animala.
De romanescul PUICA care este si nume de familie ati auzit domnule… mare expert in radacinile fino ugrice?
Faptul ca PUI este inrudid cu PUER/PUIER asta nu inseamna ca el vine NEAPARAT de acolo stimabile dupa cum tot asa nici finicul POIKA nu vine din nu stiu ce bazaconie ugrica… or fi venind altele dar nu asta… iar asta este si cazul cu finicul PIKKU!
Limbile si oamenii, stimate domn, vin de la sud spre nord si nu invers!
Faptul ca finlandezii sunt un popor aparut din amestecul intre Europeni si Femei inuite/ eschimo asta nu inseamna ca limba lor este una exclusiv
ne-indo europeana.
Domnule, PROSTIA este la putere, mai ales atunci cand citati prostiile de prin KAKADEX-uri.
SENIN nu vine de la SERENITA care are in fapt un cu totul alt sens… ganditi-va ca PERENITA si SERENITA au la baza acelasi cuvant radacina care da sensul ambelor cuvinte! SERENISIM are sensul de CEL VEȘNIC și IMPERTURBABIL si nu de stralucitor, indiferent de ce scrie pe nu stiu unde!
SENIN in limba romana se refera fie la un CER ALBASTRU STRALUCITOR si cu derivare semantica in STRALUCITOR… tocmai din acest motiv SENIN este inrudit si cu Finlandezul SININEN = ALBASTRU sau cu Slavonul SIN /SINIY = ALBASTRU (vezi Bulgara si Rusa) dar si cu germanul SCHEINEN = STRALUCITOR sau cu englezescul SHINE!
De cuvantul românesc SINEALĂ ati auzit stimabile, mare cunoscator al dictionarelor KAKADEMICE?
SINEALA (un concentrat de albastru) …SE PUNEA LA RUFE, atunci cand se spalau ca sa DEA O TENTA STRALUCITOARE rufelor care altfel aveau tendinta de a arata GALBUI/ PALID.
Deci SENIN, SININEN, SINI, SINIY ori SCHEINEN sau SHINE in engleză …vin TOATE DIN ACELASI CUVANT care insemna la origine ALBASTRU STRALUCITOR precum APA MARII.
SENIN vine din cuvintele radacina EX + NIN/NUN unde radacina NIN/NUN insemna APA MARII DOMNULE DRAGA in limbile mesopotamiene.
Si daca va mirati ce treaba are acest cuvant cu limbile mesopotamiene… va recomand sa cititi despre teoria lui paleolingvistului COLIN RENFREW … caci cu rasfoit dictionarele KAKADEMICE nu ajungeti prea departe!
Tot din aceasta radacina vin si cuvintele NIMB/NOR/NEIGE (NORII SUNT VAPORI DE APA DOMNULE DRAGA) iar SENIN se mai poate traduce ca EX NIN/NUN = FARA NORI/ DEBLOCAT DE NORI aka ALBASTRU STRALUCITOR !
Latinescul NIMB tot din acest cuvant radacina vine domnule draga… insa si latinescul NIMB insemna DOUA LUCRURI IN ACELASI TIMP si anume NOR dar si STRALUCITOR… vezi NIMBUL de lumina din jurul icoanelor bisericesti!
Dar de grecescul NYMFA ati auzit domnule draga? NYMFA = ZEITATE A APEI la Grecii antici
Rețineți că toate aceste cuvinte din toate aceste limbi care se refera la APA, ALBASTRUL MARII, NOR, LIPSIT DE NOR, STRALUCITOR, ALBASTRU STRALUCITOR au la baza acest antic cuvant radacina de origine mesopotamiana!
Va recomand sa nu luati ca atare orice prostie debitata prin nu stiu ce dictionar de catre nu stiu ce ignorant cu diploma… fiti un pic mai circumspect si folositi-va creierul personal (asta desigur daca aveti si background-ul lingvistic minim necesar)!.
P.S.
SUTA/ SAT/ SATA este acelasi cuvant folosit pentru SUTĂ … incepand cu SANSKRITA VEDICA, PERSANA/ KURDA, LIMBILE SLAVE, LIMBA TRACO GETICA (si Romana) dar si de limba FINLANDEZA domnule draga!
Noi avem COCOȘ (COQ și în Franceză) si GAINA… iar finlandezii au KUKKO si KANA… si toate vin din radacini comune si nu din nu stiu ce bazaconii ugrice!
Apoi acest KANA (o deformare a lui GAINĂ) corespunde lui HAN/HANA/HEN din celelalte limbi nordice unde K a trecut in H in acest cuvant!
Aștept cu nerăbdare noua lucrare! Sigur, ce propuneți are logică, dar, până nu avem o mare parte dintre date la îndemână (în limita izvoarelor istorice scrise, nescrise, lingvistice, sau de care or fi ele), ”filmul” etnogenezei poporului român și al limbii române este incomplet. Marele merit al acestor lucrări este că a avut curajul să nu fie de acord cu paradigme învechite (sau neștiințifice) și, cine știe, cercetările ulterioare să confirme teoria dumneavoastră. Felicitări pentru curaj și competență!
Dle Dan Alexe,
Apreciez ceea ce incercati sa realizati, prin aceasta noua carte, anume: “introducere în istoria limbii și etnogenezei românilor” dar cred ca ceea ce afirmati:
“prezența unor populații rarefiate și lipsite de scriere nu ne va spune niciodată ce limbă sau limbi foloseau acei oameni” la care ati mai adaugat “oasele nu vorbesc” … este in momentul de fata perimat. Au aparut dovezi scrise (si nu ma refer la tablitele de la Sinaia).
As mai preciza ca toata aceasta mutare (ca la sah) ba la sud, ba la nord de Dunarem a populatiei care a vorbit in final aceeasi limba romana (cu graiuri) in cele trei provincii reunite… este doar dorinta dvs. (ca sa nu zic marota) de a explica lipsa dialectelor, prin “descalecare”.
Ar mai fi ceva de bun simt; Regatul maghiar a mutat populatii in Ardeal. De acord, dar cum se explica diferenta uriasa numerica dintra romani si ceilalti?
Aia cu “Oasele nu vorbesc” este o altă inepție (sau digresiune) marca DAN ALEXE!
Sigur că oasele vorbesc iar oasele sau Moaștele… iar aici fac o paranteză și spun:
Iată încă o dovadă de incompetența lingvistică/etimologică a autorilor DEX-ului limbii Rumâne unde ni se spune că acest cuvânt: MOAȘTE ar fi chipurile un împrumut Slavon și nu invers cum ar fi firesc dacă ținem cont și de istoria Creștinismului din Balcani (pentru cine o cunoaște ceea ce nu e cazul lui DAN ALEXE… un ateist sau antiteist convins) dar mai ales de faptul că TOATĂ familia de cuvinte PUR TRACO GETICĂ , întemeiată pe verbul a MOȘI = A DA NAȘTERE, aka MOAȘĂ, MOȘ, MOȘNEAG, MOȘTEAN/ MOȘNEAN (foarte posibil și MOȚ aka ȚARA MOȚILOR), MOȘIE, STRĂMOȘ, MOȘTENIRE … conține și cuvântul MOAȘTE care la ce se refera, DAN ALEXE, la CARUL CU BOI sau la MOSCOVA? Nu cumva MOAȘTE se referă la OASELE rămase după ce MOȘTEANUL/MOȘNEANUL/MOȘUL/MOȘNEAGUL a CRĂPAT, A PUTREZIT iar acum îi spunem STRĂMOȘ și ceea ce ne-a rămas după el (și câte nu ne-au rămas) o numim MOȘTENIRE?
Deci, cum pana calulului lui IVAN ILICI ILIESCU să afirmi că MOAȘTE este un împrumut din slavona bisericească, poate invers DA dar în nici un caz de la slavi la noi?
Asta înseamnă că lingvistul/lingviștii care au debitat o astfel de inepție în KAKADEX ori sunt retardați care n-are nici o treabă cu lingvistica ori sunt hoți sau lepre ori slugi…sau, de ce nu, toate la unloc!
Deci, spuneam că OASELE VORBESC chiar dacă ALEXE face pe NIZNAIUL (căci nu-mi vine să cred că este chiar atât de HABARNIST) iar oasele au vorbit in vreo 4 studii de paleogenetică din care citez studiul făcut de Universitatea HAMBURG (2008-2013) pe un eșantion de circa 700 de mostre genetice luate de la actuala populație a României și care au fost comparate cu mostre genetice prelevate din circa 20 de situri arheologice/funerare (de pe tot arealul Românesc) al populațiilor care au trăit pe actualul
teritoriu al României și împrejurimi acum circa 3500 – 5500 ani, un studiu care spune că undeva intre 65% si 85% din actuala populație a României are în venele sale SÂNGE cu directă moștenire genetică primita de la acești strămoși care au trait aici in urma cu multe mii de ani…PRIN COMPARATIE CU POPULAȚIILE ANTICE si ACTUALE din IMPREJURIMILE ROMÂNIEI:
“Final conclusions.
The analysis of the results from this monographic study of paleogenetics, reveal a small genetic variability (both at nuclear-DNA, and at mt-DNA level) in the ancient populations from the Bronze Age and Iron Age, AND in the populations from the present Romanian territory, IN COMPARISON with the neighboring ancient or current populations.
This can be due to a well social organization of the ancient populations, supported by the presence of many cultural communities, each of them with a proper specificity in this region (personal consideration).
Regarding the genetic relations of the present Romanian population with other populations from this European region, the actual Romanian population formed a cluster together with the population from Bulgaria, as well as with the present population from Italy and Greece, appearance also supported by historical arguments (personal considerations).
The authors consider that “the genetic relationship between the ancient populations from Romania and modern European populations found in this palaeogenetic study is probably more complex; historians, archaeologists, anthropologists will help us find them” (CARDOŞ & RODEWALD, 2013).”
Scrierea hieroglifica din Egipt cu aproximativ 500 caractere, si cu atat mai mult scrierile asiatice, cu peste 5000 caractere (chineza,coreana si japoneza) erau folosite de putine persoane, din cateva categorii profesionale (preoti si scribi) – insa utilizarea silabarului (si desigur a alfabetului) a extins numarul de persoane si de categorii profesionale care sa foloseaca scrisull. Deoarece tracii au inventat silabarul trac, din care ulterior s-au dezvoltat Linearele: A (minoic),B (micenian), C(cipriot) avem sansa, pe de o parte, a numeroaselor populatii trace, iar pe de alta parte a unei situatii similare (Ventris a descoperit ca micenienii vorbeau greaca vache sau pregreaca) dintre limba (as scrie mai degraba dialectele) tracilor si limba romana. Iata un exemplu, tocmai de pe colanul din Tezaurul de la Pietroasele, scris cu acest silabar::
“SA E RODA 1000 PASA LUTO NAMU NOSA” (fara despartire intre cuvinte, cu semne ce contin fie doua litere, fie o vocala: SA-E-RO-DA etc) care se traduce ca :
“SA AI (ANI CU) ROADE 1000 (DACA-TI) PASA (DE) NEAMUL NOSTRU”
Observatii
– . Sunt prea multe astfel de traduceri, ca sa fie doar o potrivire fortata.
– Atitudinea dlui Dan Alexe, inventatorul termenului “dacopatie” nu vad de ce s-ar modifica in cazul acestor descoperii, chiar si mai vechi de 3000 ani (cu toate ca sunt reale)
– As considera foarte utila o implicare chiar si modica a dlui Marius Spinu – ii dau dreptate ca DEX-ul trebuie actualizat.
– Am rezerve fata de autenticitatea placutelor de la Sinaia… dar m-a frapat cat de bine se potrivea sensul unui cuvant trac in contextul in care desi a fost individualizat ca fiind un cuvant separar (bravo dlui Nicolaescu pentru separarea cuvintelor) a fost tradus altfel.
Catre domnul Spinu!
Va salut!
V-am citit cateva comentarii si as vrea sa stiu mai multe!
Cum as putea? Puteti sa imi spuneti va rog ce surse ati studiat? Sunt pasionat de acest subiect.
Va multumesc!
Băi Marius Spinule, golănashule, da’ ciocu AKA ciocu mic de unde vine?
GOLĂNAȘ SĂ-I SPUI BĂIATULUI MAMEI TALE, derbedeule!
Catre domnul Spinu!
Va salut!
V-am citit cateva comentarii si as vrea sa stiu mai multe!
Cum as putea? Puteti sa imi spuneti va rog ce surse ati studiat? Sunt pasionat de acest subiect.
Va multumesc!
Interesant! Nicio reactie la ce am scris!!? Nici macar o ironie de genul “iata unul care raspunde la dacopatie cu tracofilie”. Din pacate nu consider ca mai mult de a va aduce la cunostinta ca marturiile scrise intr-o pre-romana, intr-un interval de mai multe mii de ani, gasite intr-un teritoriu ce acopera de la Nord la Sud actuala Romanie, pana in insulele Greciei, iar de la Est la Vest din Turcia pana in Italia, nu ar fi onest din partea mea sa va comunic mai mult;;pentru ca nu eu am descifrat acele texte, ci un om (extrem de capabil – de talia lui Champollion si a lui Ventris) care (uite-asa!!!) s-a oprit cam acum 5 ani (chiar nu stiu de ce, poate e bolnav, ori poate s-a plictisit de acest hobby) si nu si-a extins concluziile catre publicul larg si institutii competente. Este dreptul lui la recunoastere publica si sper ca totusi va reveni.
Admir ceea ce a realizat , iar ceea ce eu pot sa fac (mi-ar fi placut sa ma consult cu dl. Spinu) in privinta unor mici erori (*) pe care le-am gasit, poate nici 2% .
As mai vrea sa adaug, ca silabarul trac (tot respectul pentru acest om exceptional) impreuna cu derivatele lui (Linearele A,B,C) a fost sistemul de scriere cel mai indelung folosit, mai mult decat
cel hieroglific egiptean (~ 5200 BC -:- ~ 800 BC fata de ~3400 BC -:- ~400AD) deci cu mai mult de jumatate de mileniu. Si cu toate astea generatia noastra, a “Romaniei educate” ce rata a analfabetismului are!? Dar si in privinta Egiptului, considerat straniu de greci pentru ca femeile aveau drepturi (cam) egale cu ale barbatilor, ce drepturi mai au ele inz ilele noastre?
(*) Cum ar fi de exemplu UDU NA in loc de UDUNA (in aromâna UDU insemna a uda, iar in traca NA inseamna NU, deci U-DU-NA se citeste U-DU NA , adica in româna NU UDA.)
Cîtă înflăcărare în comentarii.
Domnule Dan Alexe, după retragerea Aureliană chiar n-a mai rămas picior de populație latinofonă în Transilvania? Cine erau pastores romanorum? Cine era Gelu? În Transilvania erau mine de aur plus alte resurse, de ce bulgarii nu au rămas ei în Transilvania?
O să aflăm din cărți 😃 A lui Dan Alexe o să ne spună că erau sciți care au învățat latina la fără frecvență sau cel mai probabil erau daci liberi. De contract cu Dacia lui Decebalo.
Istoria este cum a fost, bai Firicele …
Nu e clar dl Alexe de ce trebuiau să treacă albano-româno-bulgaro-macedonenii din inima Balcanilor pe exact partea aia de Carpați care se găsea la unguri și apoi să “descalece” (ai naibii păstori) și in partea cealaltă de Carpați. Asta in plină slavizare. Când frații lor Caloieni îmbrățișau slavismele cum învață bucureștenii să zică șaormă. Pe absolut toți care au apărut în Balcani vreodată, istoricii îi aduc la sud din nord, doar pe români îi fac cale întoarsă.
Abia aștept să citesc despre asemănările “totale” dintre albaneză, bulgară macedoneană si română. Cred că dacă nu ați reușit să vă faceți de râs până acum, cu cartea asta o să reușiți.
Krum nu a fost niciodată intitulat țar. E intitulat așa doar de către demitizatori.
Cum se face că regii maghiari colonizează în mod obișnuit cu sași(secuii nu, nu sunt colonizați de ei), dar despre colonizări cu valahi sursele tac? Nu e foarte clar, dar deloc, de ce regii unguri nu au colonizat cu sași dincolo de Regat, adică în locuri asupra cărora spuneți că puteau exercita colonizare.
In Balcani “găsiseră … și se creștinaseră”. Nonsens. Ei găsiseră dar se creștinaseră 3 veacuri mai tarziu.
*să zică blugi (mai potrivit decât șaorma)
Deconstructivism pos post modernist. Betie de cuvinte sofisticata cu ochii lui Dobrin data cu iz de Armagnac, cica mitologie resentimentara de istorie cu complex de superioritate ca drog colectiv national, daca amesteci termenii din propozitie obtii aceeasi durere de cap fara sens. Asta e una, a doua ar fi ca Dl . Alexe e clar roman, ca e suferind de boala romaneasca sa fie specialist pe domeniul altuia. De ce nu stam pe tarlaua noastra unde am trudit cinci, sase ani de zile ca sa devii specialist si sa astepti pe Dl. Spanu sa te faca pitic intelectual cand poti sa sari gardul pe tarlaua vecinului si sa ii explici cum sa-si faca meseria, nu de alta ca tu esti mai destept si n-ai alt ceva mai bun de facut dupa ce ai publicat marea nuvela romaneasca. Ca traim intr-o perioada in care miturile sunt deconstruite e adevarat, ca neamtul cinstit si harnic de la Volkswagen manareste softul de noxe ca sa dea bine la California, domeniu rezervat romanilor.
Chestiile astea de la Dl. Alexe le zicea unu Roessler ca sa justification categorisirea romanilor ca subumani, ca in cetatea brasovului erau tolerati numai sasii si ungurii.
Misto.
De aia.
î.: Alex: De ce au coborât slavii (majoritatea lor) la sud de Dunăre? De ce nu au rămas în “țările române”?,<<
r.: De aia.
există o explicație pt. toată lumea care comentează contra, dar e prea simplă, și anume că situațiile/evenimentele petrecute în trecut pot fi explicate doar prin prisma gîndirii și a cunoașterilor acumulate pînă în acele vremuri – și nicidecum privind înapoi cu potrivirea logica a prezentului dobîndit prin naștere
POp Ljubo, există o explicație și pentru cei care comentează pro. Sunt proști 😂 Dan Alexe e din cei care explică trecutul prin prisma și puțul gândirii prezente?
Mda, meandrele concretului si putul gandirii indic un segment de varsta bine definit, cand catavencu si oblio erau citite si revista fenomenelor paranormale se vindea din portbagajul Daciei, de catre un baiat destept, vremuri, taica.
Tot pe atunci se iteau si veleitarii astia care sareau la demitizare, ca nu aveau nimica de spus, mai apareau si niste bosorogi de legionari cu arhivele lor la care comunistii nu avusesera acces. Na, ca devenii nostalgic acuma, numa ca ma enerveaza toate chestiile astea a la progenitura tismenitchi, patapievici si crimele comunismului in Romania in timp ce Paul Goma moare fara de tara ca s-a luat de Tismaneanu beizadea. Adica o ipoteza curata si frumoasa, a la Marea Britaie, ca toti ne-am dus in munti pana cand dementii astia s-au carat ple plaiurile noastre nu exista, ca arnautii le stiu pe toate, si daca nu ei, tatari si alte neamuri asiatice. Sa speram ca dl. Alexe va iesi din gauar financiara in care pare ca se gaseste si va avea mai mult tim sa rectifice bizareriile astea.
Cat despre Dl. Spanu, tacere….
Mai Dan, eu cand graiem in romana, cu alt pretin de la mine din sat, langa un italian din Lombardia, ne zace ca santem din Calabria. Da noi suntem din Maramuresul Istoric. Cum explici?