A fi “swinger” implică asceză.

Să-ți vezi (și să vrei să-ți vezi, mereu și iarăși, repetitiv) femeia terfelită de alții, să o iubești mototolită și folosită disprețuitor de necunoscuți, implică o formă de renunțare care se-apropie de sfințenie.

Să lepezi toate cele la care ții, să cauți împerechere colectivă ce aduce mai mult cu un chin… ce altceva îți poate biciui mai tare egoul și pune la încercare latura posesivă? Căci ea, iubita mațelor tale, nu-ți aparține în realitate, iar posedarea mecanică de către alții, “reificarea” ei sub ochii tăi, transformarea ei în obiect nu face decât să te proiecteze într-o transă mistică.

Ea devine astfel “res”, cârpă, unealtă efemeră a plăcerii altora, declanșându-ți o binefăcătoare transă ce te va ajuta să-ți relativizeze rolul pe pământ.

La astea cugetam când au sunat la ușă, ei, cuplul dominator cu care comunicaserăm în ultimele zile și care veniseră la noi la orgie, el mai ales, superb exemplar masculin de om cu mușchi până și la antebraț, ba chiar și la aripioarele nasului cu nările larg deschise de efort depus la sală, pe fundal de muzică aleasă să corespundă zvâcnirilor fiecărui client corporatist.

M-am blocat însă în prag descoperind că ea ține în brațe un copil înfofolit și adormit:

— Sper că nu vă deranjează. De obicei doarme profund. Putem să-l punem undeva, într-o cameră?

I-am lăsat să treacă pragul, năuc.

—N-o să se trezească. Doar să nu ne audă țipând.

—Tu țipi, i-a spus el ei.

—Nu țip. Data trecută doar am gemut, dar știi că el nu dormea bine. Avea burta deranjată, de ce dai vina pe mine?

— Nu dau vina pe tine. Doar că nu te-ai stăpânit și el te-a auzit.

— Nu m-a auzit. Minți. Nu-i era lui bine.

Le-am arătat camera unde să-l pună, doar că totul împrejur, aerul, atmosfera, părea deodată că se căznește să capete consistența realului.

L-au amplasat în camera de alături pe niște perne și au venit înapoi, culegându-și delicat paharele.

— O să doarmă bine. Ce-i asta, vin alb?

—Da, sigur, vin alb, am zis, moment în care ea s-a aplecat să mă sărute.

El, de asemenea, s-a apucat s-o sărute pe Marla, frământându-i sânii, moment în care copilul lor în camera de alături a început să urle.

— Of, a făcut femeia. Trebuia să-i dăm ceva. 

Arătarea răcnea modulat, ca un pui de hienă pe cale de-a fi consumat de haita vecină, așa că am respins-o pe femeie și i-am zis:

— Vezi ce vrea ăla mic al vostru.

— Ei, ce vrea… Vrea atenție. Lasă-l.

M-am scuturat și m-am ridicat: 

— Măi oameni buni, am strigat. Aveți un copil alături care țipă pentru că-i lepădat. I-al vostru, nu?

Au părut deodată foarte înțepați.

— Lasă-ne, frate, cu morala asta. Avem un război la graniță, moare lumea în Ucraina și tu ne freci cu manualu.

Și-au strâns rapid lucrurile.

— Du-te bă și ia-l, i-a ordonat el ei, indicându-i camera cu pachetul urlător.

Iar spre mine:

— N-am mai pomenit așa oameni. Dacă mai faceți de-astea cu alții, puneți și voi vinul la rece.

Asta a fost orgia mea de sfârșitul lumii.

.