Drunk-Santa-2013-lg

Cand îi promisesem că am s-o duc la cercul polar râsese bătând din palme, simulând prostie copilărească. Tare mult ii plăcea sa facă pe nătânga, imitând, mereu si mereu, aceleași gesturi înduioșătoare. De pildă, seara, obosiți, dupa ce ne îndopam creierul si ochii cu plicticoase, dar obligatorii, filme franțuzești d’auteur din vechea Nouvelle Vague, ii spuneam invariabil: -“Acum o să mergem la culcare ca doi ursuleți moi, băgați unul in altul.”

Atunci exploda de bucurie, țopaind si bătând din palme: — “Ouiii, ouiii !…”

Avea senzualitatea aia copleșitoare, atotprezentă, atat de permanentă încât puteau trece saptamâni fara sa facem amor, totul fiind oricum imprejur impregnat de sex: patul, dușumelele, rochițele ei cu buline, genunchii pe care la 30 de ani inca reușea să-i aibă mereu juliți.

– Finlanda, i-am aruncat triumfător. Te duc la cercul polar, la laponi, Craiasa Zăpezilor si gnomi care-și trimit mesaje din rune gravate pe pește uscat.

Citisem că in august, chiar si in apropiere de cercul polar sunt vreo 15-20 de grade, ca poti umbla pe-afară cu cămașă din aia groasa de tăietor de lemne, cu carouri mari, roșii. Ca de departe vezi reni si te trec frisoane mitologice.

Dezastrul a inceput de la mașina închiriată in Bruxelles, care avea radioul si întregul dispozitiv audio stricat… Ne-am dat seama abia pe sinistra autostradă dintre Rotterdam și Amsterdam, cand a vrut sa pună ceva muzică, pentru ca nu mai știam ce să ne zicem. Conduceam gânditor si m-a intrebat de ce sunt asa încruntat, ceea ce deodată m-a enervat. Cred că era panică la ideea că o să conduc așa doua saptamâni, dus si întors, stiind ca riscam sa nu prindem macar o auroră boreală.

La Amsterdam a fost bine, căci am fumat tot meniul din două coffee shops, comparând meritele lui Afghan Power vizavi de Space Shuttle, care, desi era mai ieftin, producea un efect mai prelungit, singura cearta a doua zi pe autostrada fiind legată de identificarea ierbii care ne dăduse dureri de cap cu pulsații de ranchiună.

In Finlanda, am pornit-o spre nord, spre Rovaniemi, neascultând-o pe ea, care ar fi vrut sa ne oprim in Helsinki. Doamne fereste, Helsinki… Să mergem ca toți burghezii sa vedem din afară catedrala pravoslavnică, fabricile de conserve, și să facem coadă la o pizzerie scumpă, unde cuplurile așteaptă pe trotuar, holbându-se cu reproș, prin ferestrele uriașe, in farfuria ta, dacă nu înghiți suficient de repede ca sa lasi pe alții în locul tău.

Târg după târg, pe șoseaua spre Rovaniemi si cercul arctic se succedau morocănos satele cu șase case, dispuse simetric, un templu luteran, un motel si un bar cu tatuați taciturni, bețivi degenerați, cu cămăși in carouri roșii primite de la serviciile sociale.

Noaptea, in moteluri identice, unde nici nu ne mai cazneam sa ridicam jaluzelele metalice, dormeam spate in spate, ea reproșându-mi ca sforăi cand beau… dar seara, dupa acelasi hamburgher decongelat, nu era nimic altceva de facut decat sa bei alternativ votcă si bere fadă, căci vinul australian era prost si obscen de scump.

La cercul polar, pe 31 august, un pic mai sus de Rovaniemi, erau 13 grade si am dat peste ceea ce ni s-a spus a fi cel mai nordic McDonalds de pe planetă. Aveau două camere de închiriat și le-am luat, cu veselie forțată, stiind că dacă ne vom desparți in noaptea aia macar n-o s-avem de suportat oroarea zăcutului spate in spate.

Nu era nimic de văzut in târg… Langa McDonalds am intrat intr-un bar cu un singur mușteriu, un lapon beat și păr oxigenat care, in loc sa scrijelească rune pe pește uscat, juca biliard singur, mormăind umed. S-a uitat o clipă spre noi, a mormăit, si s-a întors să-și aranjeze concentrat bilele.

In camera cu pereți albi si goi, m-am întins peste ea, dezbrăcându-mă.

Cât imi scoteam pantalonii, mă mângâia absentă, ochii spre spre Biblia neagră de pe noptieră.

Gol, am inceput s-o sărut pe gât, mangaindu-i pieptul inert.

S-a întors spre mine, ochii reci, un zâmbet înghețat, mi-a cules sexul cu două degete ca o pensetă si l-a străns de două ori, imitând o trompetă:

— Pouët-pouët !…

M-am îmbrăcat rapid si am ieșit, lăsând-o plângând spasmodic.

In bar, laponul își aranja bilele, clătinându-se.

— Știi, mi-a zis, compătimitor, in engleză proastă, cand în sfârșit mi-a priceput drama, ce nu-nțelegi tu este că ți-ai laminat femeia, trecând-o printr-un filtru inuman. Nu te-ai gândit că pentru noi Helsinki e o mie de kilometri… mai la sud !

A dat cu bățul în bile, a contemplat nemulțumit rezultatul și s-a întors spre mine:

— Bem și noi ceva?

—