495897189_640

Ritualul hindus al băutului de soma, în iraniană haoma, de unde avem, prin slavă, în română: hameiul.

Toate popoarele și toate culturile au cunoscut băuturi ritualice fermentate care le provocau transă și care la indo-iranieni au fost divinizate.

Indienii aveau astfel băutura divină Soma, cea numită de iranienii zoroastrieni Haoma. Știm că e vorba de aceeași băutură, la indieni și la iranieni, întrucât unui S– indian inițial antevocalic îi corespunde întotdeauna un H– iranian, fără excepție. Așa se face că fluviul numit de indieni Sindh (unde se vorbește limba sindhi și de unde vin, cu cea mai mare probabilitate, și țiganii noștri sinti) a fost întotdeauna numit de iranieni: Hind, Hindusul, Indusul. De la grecii antici încoace, europenii au intrat în contact cu lumea indiană prin intermediul iranienilor și așa se face că numele pe care occidentalii l-au dat Indiei: Hind – este cel iranian, iar nu cel local indian: Sindh (care a supraviețuit în schimb în legendele arabe în numele marinarului Sindbad).

Lingvistul de geniu care a fost Max Müller are, în culegerea sa de eseuri Biographies of Words o anchetă polițistă lexicologică și toxicologică despre Soma indienilor antici. Ce băutură și ce plantă era aceea? Max Müller redă corespondența sa cu niște botaniști care, din rarele descrieri ale plantei, fie din Veda la indieni (divina plantă Soma) fie din Zend-Avesta a zoroastrienilor iranieni (divina plantă Haoma) nu reușesc să o identifice altfel decât ca pe o plantă cățărătoare ce creștea într-un climat continental temperat, din zonele de unde au trebuit să migreze spre sud-est strămoșii indo-iranienilor.

Un lingvist îl informează de altfel pe Max Müller că în unele graiuri țigănești (Romany language, spune textul, care e din 1880, asta pentru cei cu creierul flenduros care încă mai cred că Rom și Roma pentru a desemna țiganii s-au făcut recent, ca să-i necăjească pe români… Romany language, așadar, deși încă nu am identificat la ce dialect se face referință) “soma means a scent, smell or flavour” (“Soma înseamnă o mireasmă, miros sau aromă”). Nu ar fi nimic de mirare: limbile și dialectele țigănești sunt mult mai conservatoare și apropiate de sanscrită decât majoritatea limbilor din India de azi.

Dar pe noi ne interesează echivalentul iranian: Haoma – căci aici Max Müller are o sclipire de geniu și scrie că Haoma este planta împrumutată de slavi, odată cu numele ei iranian, care in slavã e hmelǐ, în vremea în care slavii au fost sub influența iranienilor zoroastrieni.  Slavii, migrând in masă spre occident si Balcani, au adus cu ei o veche influență iraniană, zoroastriană sau maniheistă, și termeni iranieni imprumutati in slavă, inclusiv Bog (Dumnezeu) si svĕntŭ (sfânt, românescul sfânt, la origine sânt, fiind la rândul lui o corupție între latinescul sanctus si slavonul svĕntŭ, care vine din iranianul spenta).

Așa se face, spune Max Müller, că avem în slavă termenul hmelǐ (rusește xмель, sârbește hmelj) de unde românescul… hamei. Da, hamei, planta aceea înrudită cu cannabis care favorizează fermentarea berii, care îi dă gustul amărui și fără de care berea nu ar fi decât o zeamă fadă de borș alcoolizat.

De la iranianul haoma trecut in slavul hmelj (haoma– cu un sufix diminutival -elj) avem în română hamei.

Când beți bere la terasă, la Casa Armatei sau la terasa Privighetoarea, nici nu știți că perpetuați vechiul ritual preistoric și antic, hindus și zoroastrian, de Soma și Haoma. Când beți bere sunteți Zarathustra, doar că nu grăiți ca el.

Cf. și :

O lume dată în vileag: urme de maniheism în română si maghiară…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/04/05/o-lume-data-in-vileag-urme-de-maniheism-in-romana-si-maghiara/