Apropo de închinat, mătănii și gesturi ritualice goale…

Iată: am avut odată o spaimă soră cu moartea, din pricina unui asemenea gest, având o armă îndreptată împotriva mea… Nu era prima dată că am avut arme îndreptate îndreptate împotrivă de aproape, de trei ori în total, însă acolo spaima mi-a venit retrospectiv, realizând că am scăpat grație unui gest involuntar de la o rafală de kalașnikov generată de un gest ritualic vid.

.

Am descris scena în povestirea Terorismul ospitalier din Miros de roșcată amară. Cineva mă conducea prin Tajikistan, un prieten azi mort, un om de acolo, musulman și înarmat prin definiție, conducând cu un kalașnikov pe genunchi și deodată l-am văzut că se ridică !…

.

Conducând, s-a aplecat înainte, ridicându-și fundul de pe scaun, și a făcut o plecăciune, spatele lui atingând tavanul mașinii, capul lovind parbrizul, genunchii îndoiți, picioarele pe pedalele mașinii, moment în care mitraliera a tras o rafală scurtă, fără să mă atingă, după cum se vede…

.

S-a scuzat: treceam prin fața unui cimitir de moschee și un musulman nu poate sta așezat când trece pe acolo.

.

Din Cecenia până în China, călătorul, fie că se află în autobuz sau în tren, își va vedea tovarășii de drum ridicându-se scurt de pe scaun și plecând capul atunci când vehicolul trece prin fața unei moschei, a unui cimitir sau loc de pelerinaj…

.

Problema e că și șoferii fac asta, ducând uneori la accidente. Am vrut să-l cert pe Nureddin când, conducând, era să mă omoare făcând mătănii la volan. Mi-am dat seama însă că la fel facem și noi. Trece autobuzul prin fața unei biserici și jumătate din călători, bătrâni, fete boite și doamne deghizate în prostituate cu blugi rupți în genunchi și unghii false, cu toții își fac cruce de la brâu la umeri…

.

Șoferul de asemenea își face cruce, mai și uitându-se umed-tandru la biserică, de îți spui că odată, dintr-un gest greșit de volan, au să rămână cu toții acolo, sub o pajiște binecuvântată. Gesturi ritualice goale și absurde se fac pe toată planeta… E bine să-ți relativizezi uneori paradigma.

.

—

.

 Fragmentul din povestirea Terorismul ospitalier din Miros de roșcată amară:

.

“Două ore mai târziu, prin serpentinele înzăpezite din Tajikistan, țicnit de băutură, Nureddin a scos grav kalașnikovul de sub scaun și și l-a trântit pe genunchi, conducând de parcă împingea mașina cu pieptul. 

.

.

.

.

Neascunzându-și disprețul din rânjet, a ridicat mitraliera și a înfipt-o vertical cu patul în spațiul din spatele frânei de mână, moment în care percutorul s-a declanșat și a trimis o rafală scurtă în tavanul jeepului, făcându-i pe cei trei din spate să răcnească terorizați…”

.

Aici Nureddin se ridicase pentru că treceam prin fața unui cimitir.

.

Sigur, șoferii români cred că ei se pot închina, căci imperturbabilele lor calități au fost dovedite cu succes de faimosul “trucker from hell” român, filmat aici traversând Belgia și făcând temenele acrobatice cum Nureddin nu visa și cum el nu face decât acum decât pe autostrăzile flocoase ale Raiului…

.

 

—

.

Despre un alt condus cu kalașnikovul pe genunchi:

.