E comic, la petreceri multinaționale (prin definiție) în cartierul european (Bruxelles, pe la r-p Schuman) să auzi indignarea tinerilor români (băieți) când după multe pahare vine vorba de masturbare.
Sar toți ca arși la cea mai mică bănuială că și ei ar face-o…
— Huuu? Miii? Men, I don’t do that, I’m a man !… Jeeezăs.
Nu știu dacă de vină e ortodoxia, dar e parcă am fi pe cale să revenim la severitatea încruntată de dinaintea erei hippie și a eliberării moravurilor.
.
In mod providențial și poate nu întâmplător, tocmai ce am găsit la talcioc o carte care, ieșită în 1760, a dominat gândirea medicală și sexologia vreme de două secole: L’Onanisme, Dissertation sur les Maladies produites par la Masturbation, par M. Tissot.
.
Inainte de acest studiu, masturbarea era desigur interzisă teologic, fiind un mare păcat întrucât deturnează sexualitatea de la scopul ei natural : reproducerea. Biblia o spune explicit in istoria moralizatoare a lui Onan. Tissot a fost însă primul care a căutat să aducă o justificare medicală interzicerii masturbării : masturbarea duce la cele mai sinistre dereglări ale corpului si spiritului. Creierul se usucă și se atrofiază; corpul se dereglează; bolnavii au caracter lasciv și asocial; unii mor efectuând un act sexual normal; societatea trebuie să se protejeze împotriva acestei grozave maladii morale și fizice.
.
Era, desigur, o prelungire a credințelor antice, printre care aceea că există un raport strâns între spermă, creier și măduva spinării, ele având aceeași natură.
Unii devin orbi, iar creierul altora se usucă atât de mult încât, scrie Tissot “îl auzi cum sună și foșnește în cutia craniană“; epilepsia e simptomul cel mai benign. Nu e de mirare că la Revoluție, în fața Adunării Naționale, a fost propusă introducerea unui veșmânt uniform și național pentru toți copiii francezi, astfel încât să fie împiedicați să cadă în perniciosul viciu.
.
La femei, unde pierderile de lichid generate de “la fureur utérine” sînt in general mai puțin importante (iar la ele oricum asta nu are legătură cu creierul), efectul este mai degrabă moral, multe pierzând orice interes pentru căile normale și pentru îndeplinirea datoriilor conjugale.
.
.
Am auzit că unii urmează terapii de dez-masturbare, însoțite de o dietă culinară strictă (renunță la junkfood, de pildă). Există cure colective de dezintoxicare de sex, sex addicts, asa cum unii se duc la alcoolici anonimi; de altfel, săracii, atunci cand reusesc sa nu se masturbeze uitîndu-se la pornografie într-o zi se mandresc ca sînt sober… Are you sober today? e întrebarea standard în asemenea terapii de grup, expresie luată din limbajul alcoolicilor anonimi (ideea principală este că bolnavii trebuie să reziste un număr de zile sau luni fără să privească sex online)…
.
Aici reînnoim cu gândirea mecanicistă a lui Tissot, care recomanda un complex regim alimentar pentru a scăpa de onanie :
.
.
— nu fructe; nimic acru sau acid; stomacul trebuie să fie liniștit, nu nervos.
— nimic gras, afumat sau sărat; nici vânat, sau pește în cantități mari
— Niciun fel de varză, pentru că ne umflă.
— Nu bere, cu totul nocivă
.
Ce este permis si recomandat?
.
— Carne de pasăre la grătar.
— terciuri cu zeamă de carne și ulei de măsline.
— lapte și ouă
— puțin vin rosu, cu moderație.
.
Ce e surprinzător este că bunul doctor Tissot separă astfel dieta nordică de cea mediteraneeană, așa cum o făcuse înaintea lui Robert Burton in Anatomia Melancoliei. Tissot de altfel chiar o formulează explicit : in nordul melancolic, masturbarea e mai extinsă și nocivă decât in sud; cela ne viendrait-il point de ce que l’on y mange plus de viande et moins de végétaux?
.
Avesesem și eu asemenea flashuri atunci când am analizat dieta românilor și depresia lor religioasă :
.
Depresia religioasă în țara lu’ „mici cu bere”…
sau felul in care se flirtează in funcție de alimentație :
Arta flirtului, între ulei și untură…
si
Tehnicile de seducție: un reper socio-cultural major…
—
Leave a Reply