Image
Huxley, în Brave New World, imagina deja acum trei sferturi de secol un cinema al viitorului în care, dacă de pildă urmărim o scenă pornografică în care cei doi fac amor pe o blană de urs în fața focului deschis al șemineului, spătarul scaunului din sala de cinema ne redă rugozitatea blănii de urs, iar prin olfactăi ne vine iz de fum, sudoare și stupru.
.
Naiv, desigur, dar nu sîntem departe de momentul acceptării pornografiei ca gen al cinematografiei mainstream… și bine va fi.
.
Cf. aici ce spuneam deja în :

Pornografie si transa mistică…

.
Va trebui însă sărit nu peste nu știu ce presupuse tabuuri care nu mai există —toată lumea se uită pitit la pornografie în realitate— cât peste depășirea unor clișee de gândire și clasificare.
.
Deocamdată, pornografia e un univers magic, unde realismul rămâne la nivelul lui Harry Potter și Stăpânul Inelelor. In universul paralel al pornografiei, femeile adoră să se împerecheze cu cât mai mulți masculi deodată, horcăie Oh my God indiferent de ce nație sînt, iar scurgerile lor nu fac cheaguri. Excitația lor e permanentă, iar ejaculările se produc în mod obligatoriu în afară, pentru a dovedi autenticitatea împerecherii. Lumea pornografiei e la fel de deformantă pentru percepția realului ca și cea a dependenților de jocuri cu universuri paralele și Doppelgängbangeri virtuali.
.
Două filme, ieșite recent, despre cum dependența de pornografie ne golește de substanță viața sexuală normală și cum obsesia cu sexul virtual si regulile lui artificiale poate distruge amorul real.
.
Ambele filme sînt cu actori foarte mari, ambele sînt teribil de ratate… dar problema pe care o pun e suficient de actuală și definitiv prezentă ca să merite atenție.
.
Unul e Don Jon, cu Gordon-Levitt, Scarlett Johansson si Julianne Moore… băiatul care își pierde iubita pentru că e dependent de pornografie, chiar dacă o iubea (Porn is better than sex, spune el candid)… Filmul e ratat pentru că are o voice over stupidă și inutilă, dar și pentru că personajul îți spune deseori, ție spectatorului, ce trebuie să înțelegi (I am not an autist)…
.
Celălalt, pe un mod mai minor, e Thanks for sharing, de Stuart Blumberg, cu : Mark Ruffalo, Tim Robbins, Gwyneth Paltrow.
.
gwyneth-movie
Si aici avem personaje care merg la cure colective de dezintoxicare de sex, sex addicts, asa cum se duc la alcoolici anonimi; de altfel, atunci cand reusesc sa nu se masturbeze uitîndu-se la pornografie într-o zi se mandresc ca sînt sober… Are you sober today? e întrebarea standard în asemenea terapii de grup, expresie luată din limbajul alcoolicilor anonimi (personajul principal rezista cinci ani fără să privească sex online)…
.
Ambele filme sînt ratate, dar nu e foarte important, căci deschid un nou gen : filme mainstream care incorporeaza pornografia in cotidian.
.
Lumea dependenților de sex e o lume în care nu mai poate exista o simplă excitare mentală, ci totul trebuie să fie vizual sau sonor… Vizual repetitiv, cu tot ceea ce Klossowski, continuând teologia catolică, numea morosa delectatio… Marchizul de Sade este exemplul clasic al delectării morocănoase, al repetării acelorași împerecheri, ale acelorași gesturi, doar că cu alte fețe, culori și decoruri. O lume tristă, a adicției, repetitivă prin definiție.
.
Asta nu inseamnă că pornografia pură  nu poate avea momente magice, de cinematografie purã. Următoarea etapă va fi filmul cu scene porno autentice sub pretextul estetizării… Lars Von Trier tocmai ce a făcut asta cu Nymphomaniac.
———

Pornografie si transa mistică…

și :

Onanism, tehnici de seducție si dietă alimentară… Un follow-up la cronica a două filme despre pornografie…

—
 —–