Mic exercițiu de încălzire – Clickați pe centrele sociale ale BOR… pagina e de un an în starea asta :
.
—
“Je ne bâtis que pierre vives; ce sont hommes“… splendida deviză a răspopitului Rabelais (călugăr apostat) e de neînțeles pentru BOR… Pietrele sint mai importante pentru biserica ortodoxă… Ba nici macar pietrele, ci betonul.
.
Reacționand oficial după reportajul critic de la BBC despre uriașul număr de biserici construite după 1989, Patriarhia consideră că “este mai demn pentru un popor european creştin să construiască biserici noi, necesare unor comunităţi numeroase, decât să vândă biserici goale din lipsă de credincioşi, spre a fi transformate în spaţii comerciale sau sportive, aşa cum se întâmplă adesea în Marea Brtitanie şi în alte ţări secularizate din Occident, spre mirarea altor religii.“
.
Am văzut comentarii si de la oameni altminteri inteligenti si nu neaparat credincioși care consideră ca aici Patriarhia a marcat un punct retoric.
Aiurea!…
.
Bisericile dezafectate in occident sint cel mai adesea transformate în spații culturale, nu comerciale. Este o atitudine de sectă asocială cea de a considera ca un spațiu cultural valorează mai puțin decat un loc de rugaciune. Isus nu a construit biserici, iar rugaciunea creștină poate avea loc peste tot, inclusiv in capul credinciosului, in schimb pentru un spectacol cultural e nevoie de un loc special. Bisericile dezafectate sint numai bune pentru asta. Cultura le înnobilează.
.
Asa este capela Brigitinelor, in Bruxelles, transformată în teatru.
.
.
Asa este celebrul club Paradiso in Amsterdam, intr-o biserica dezafectată ocupată de hippies încă din anii 1960.
.
.
Trăim intr-o lume multiculturală, unde si religia își are locul, însă în culisele vieții private, nu in miezul societății si in detrimentul invatamantului si al sănătății.
.
Majoritatea bisericilor noi construite in România după 1989 (daca nu chiar toate) sint hîde si lipsite de orice valoare arhitecturală. Din beton, cu tablă pe turlele falice și cu termopane. Dezafectarea lor nu ar stârni niciun dezastru metafizic, iar majoritatea ar forma decorul ingenios al unor centre comerciale de calitate, daca ar fi decorate cu gust.
.
Dar BOR nu se preocupa de functionarea țesutului social, ci doar de supunerea minților.
.
Am mai scris ca biserica ortodoxă nu cunoaște compasiunea, ci doar degradanta milă:
.
Biserica ortodoxa nu cunoaste compasiunea (ci doar, eventual, mila)…
.
Un detaliu revelator era faptul ca in iarna trecută, departe de a face ceva pentru săraci si cei fara adăpost care crăpau de frig, pagina site-ului BOR care ar trebui sa prezinte centrele de asistență socială ale bisericii era nefuncțională. Ei bine, in acest moment a trecut un an de cand nu funcționează. Computerul lui Dumnezeu e în pană.
.
Clickați pe centrele sociale ale BOR… pagina e de un an în starea asta :
—-
One Response to BOR răspunde BBC: bisericile române nu cunosc pietrele vii…
Buna ziua,
Indraznesc sa raspund cu un mic comentariu postarii dumneavoastra numai pentru a face cateva observatii privind retorica folosita, o retorica prezenta “in capul”oricarui bun intelectual. Este vorba despre un fel de orbire ideologica ce merge pe principiul “altuia nu ii este permis, inafara de mine”. O asemenea atitudine este in perfecta asonanta cu narcisismul patologic ce caracterizeaza atat de bine pe cei mai multi dintre intelectuali, narcisism mascat sub platosa unui “bun”sistem ideologic, care poate merge pana la o la fel de “buna”psihoza. Astfel, atunci cand vorbiti de atitudinea antisociala a bisericii (sectare!?) argumentati ca aceasta vine din faptul ca ar considera spatiul cutural mai putin valoros decat cel dedicat rugaciunii. Lasand la o parte viziunea ingusta cu privira la ce inseamna cultura (de ce nu ar fi, pana la urma, si actul rugaciunii un act cultural si un act care da identitate culturala?) observ ca, daca religia (sau biserica? aici nu e clar…) nu are voie sa se puna deasupra culturii nu este valabil acelasi lucru si pentru cultura, care este in mod clar deasupra religiei, pe care o “innobileaza” (un cuvant folosit de dumneavoastra) atunci cand o biserica este trasnformata in spatiu cultural. Un spatiu de care oricum religia nu are nevoie, pentru ca cineva se poate ruga si in cap. E adevarat, cineva se poate ruga chiar si stand in cap, insa aceasta nu are nici o legatura cu religia, care presupune in mod esential o comunitate. Da, exista o rugaciune a inimii (nu a capului) dar care este permisa numai anumitor calugari. Ori cum nu toata lumea are aceasta vocatie, si cred ca nici dumneavoastra nu ati vrea ca toti sa fie mistici, e nevoie de un spatiu in care comunitatea sa practice, sau sa puna in act, daca vreti, sentimentul religios. Daca va vine sa spuneti ca acest sentiment nu e decat o aiureala, la fel de bine ne putem intreba cum e cu sentimentul estetic, cu experienta frumosului, a sublimului… sper ca nu le considerati si pe acestea doar niste aiureli. Si daca tot am ajuns la pasiuni, gasesc ca nu este nimic mai ipocrit decat sa consideri con-pasiunea preferabila milei. Dupa cum e lesne de inteles, compasiunea are pretentia iluzorie ca un subiect poate impartasi pasiunea (patima, suferinta) celuilalt. Atunci, daca il ajut pe celalalt o fac numai pentru ca si pe mine ma doare…o fac deci interesat. Nu vad de ce ar fi umilitor (si pentru cine, de fapt?) daca ajuti dezinteresat, daca recunosti ca nu poti intelege pe deplin si cu adevarat durerea celui din fata ta, situatia lui, si totusi, il ajuti.
Acum, cea mai interesanta mi se pare urmatoarea fraza “Trăim intr-o lume multiculturală, unde si religia își are locul, însă în culisele vieții private, nu in miezul societății si in detrimentul invatamantului si al sănătății”. E interesanta, si cu asta o sa termina, pentru ca, daca inlocuim cuvantul “religie” cu “homosexual”, rezulta: “Trăim intr-o lume multiculturală, unde si homosexualitatea își are locul, însă în culisele vieții private …” – clasica retorica a homofobilor. Putem sa deducem de aici o noua fobie… “religiofobia”?