Kabul…
.
Nu s-au scris pînă acum studii psihanalitice despre sfârșitul lumii, probabil pentru că s-a considerat, în mod eronat, că ar fi vorba de fantasme colective. Sfîrşitul lumii este însă un vis de bogăţie individuală.
Puține imagini sugerează Apocalipsa mai bine decât o bibliotecă bombardată. M-am plimbat, in transă, prin trei biblioteci bombardate, cea din Sarajevo, cea din Kabul și cea din Groznîi. In Groznîi, imediat dupa victoria muntenilor musulmani ceceni impotriva rusilor, prin primavara lui 1995, dupa ce orasul fusese bombardat si ras de pe harta, iar muzeul antichitatilor caucaziene chiftit si prădat, ma invârteam printre mormanele de cărți și manuscrise innoroiate si umflate de ploaie în vreme ce Salman, care mă condusese acolo, imi spunea: „Ia!… Ia, doctore, nu le lăsa acolo, că mâine venim cu un buldozer”.
Pe zidurile sparte si descojite ale bibliotecii bombardate se mai cocoțaseră și niște maimuțe isterizate si contaminate, aduse din Abhazia, unde cecenii luptasera cu doi-trei ani inainte si unde se aflase cel mai mare institut epidemiologic din URSS, în care se făceau experiente pe animale. Cind au inceput bombardamentele si acolo, mercenarii nord-caucazieni si-au luat, fiecare, cite o maimuță infectată. Acum, dupa ce cecenii se bătusera la rîndul lor cu rușii si câștigaseră, multe maimuțe mutante ale caror stapani murisera se instalaseră printre ruinele bibliotecii, purtand cine stie ce viruși fanteziști si scormonind dupa scîrboșenii printre cărți si manuscrise…
Atunci am realizat ca sfîrşitul lumii e un vis de bogăţie. Oamenii care visează sfîrşitul lumii sînt nişte profitori potenţiali. Cei stăpâniți de această fantasmă sînt convinși că vor supraviețui. Se văd deja rătăcind printre ruine, gata să înşface minunăţiile rămase fără stăpîn, fără un proprietar legitim, se văd plimbandu-se printr-o hazna de care ei vor putea să profite cum le vine.
Robinson Crusoe e doar o formă simplificată a acestei fantasme, o versiune îndulcită: e singur pe insula lui, dar dispune de întreaga încărcătură a unui vapor care transporta tot ceea ce-i trebuie pentru a construi o lume nouă, fără ceilalţi, o lume de abundenţă solitară şi de bucuria unei capturi nemeritate.
4 Responses to Sfîrşitul lumii e un vis de bogăţie…
Bun articol.Acum isi face o prietena filmul din sf.lummii din 2013:) Cunosti povestea trenului plin de carti cabalistice, care a pornit in timpul celui de-al doilea razb.mond.si nu a ajuns la destinatie? Carti sub pamint…
Nu o cunosc, dar mi-ai captat interesul si bunăvoința.
Mă gândeam uneori cum ar fi să mă prindă sfârșitul lumii stăpân peste câțiva metri cubi de aur (care nu-și pierde valoarea, desigur). Cred că aș prefera câteva tone de bancnote, măcar alea țin de cald dacă-ți faci o vizuină din ele și le poți folosi pe post de lemne de foc.
Un tip de pe Cracked spunea cam aşa: “hai, recunoaşte, îţi doreşti o apocalipsă a zombilor ca să fie haliţi toţi cei pe care nu-i suporţi şi să rămână toate avuţiile lor fără stăpân…” 🙂
Remarcabil în privinţa asta e filmuletele “I Am Legend” cu Will Smith, care se îndepărtează complet de carte. Dacă în carte Neville era un tip asediat în casă de vampiri / nebuni / oameni-bestii sau ce erau de fapt adversarii lui, în film el trăieşte ca un nabab, fără să piardă nimic din confortul existenţei: se dă cu un Mustang roşu perfect curat, fără urmă de zgârietură, în ciuda faptului că toate drumurile sunt pline de ruine, instalaţiile casei îi merg perfect, staţia radio la fel (de unde îi vine curentul electric, gazul şi apa!?), nu are nevoie de piese de schimb, scule, muniţie, benzină, chiar dacă sfârşitul lumii a venit şi a trecut, magazinele au în continuare rezerve de mărfuri, care nu s-au degradat, nu au putrezit, doar să intri şi să iei ce îţi place. Aşa sfârşit al lumii să tot ai 😀