Caval, nai, instrumente pe care le credem românești… “Nai” este instrumentul muzical persan prin excelență (cf. mai jos), care la noi a ajuns să desemneze „fluierul lui Pan”. Cât despre fluierul lung, ciobănesc, numit „caval”, el nu-și trage numele nici de la cavalerie și nici de la cavalcadă, ci vine din turcă, unde provine din persană, iar persana (farsi), l-a luat din arabă.

Turcii pronunță și scriu kaval, dar asta pentru că turca nu face distincție între K, ک, și Q, ق. Termenul arab, devenit important în vocabularul misticismului islamic, este qawal, qawl, de laقَوْل‎ = cuvânt, frază, discurs, dicton și tot ce ține de sunet și narațiune.

În partea iranofonă a lumii musulmane, cea care a influențat atât de mult Imperiul Otoman, qawal (turcește kaval) a ajuns să desemneze tot ce declanșează sonor transa mistică. Termenul s-a extins până când a fost preluat de o sectă sufi mistică, Chishtiya, născută în Afganistan și care s-a extins în India musulmană, în special în Pakistanul de azi.

Cel mai celebru reprezentant al acestei muzici qawali, muzică de derviși, a fost Nusrat Fateh Ali Khan, cel care a cântat și cu Peter Gabriel și care ocupă o parte din filmul pe care l-am făcut în Pakistan, I Am a Sufi. Interpretul mistic din această imagine este Sain Zahur, cu care încep acel film. Un click pe poză duce la un extras din film.  

Cât despre Nusrat Fateh Ali Khan, iată-l în concert în Japonia, căci muzica de qawal e făcută pentru misionarism, fie și retribuit financiar:

Titlul cântecului: „Mast” –transcris fonetic nepotrivit în engleză: mustt –  înseamnă „beat”, intoxicat cu amor divin. Termenul hindi/urdu „mast” e înrudit cu țigănescul nostru mató, de la care avem „matol”, beat.

Revenind la qawal, în turcă termenul a ajuns însă să desemneze metaforic fluierul ciobanilor, producător și acela de transă, cuvânt pe care l-am luat și noi, neștiutori de ce reprezintă. Așa îl menționează uriașul lexicon turco-arabo-persan-latin al lui Franciscus à Mesgnien Meninski, publicat în 1680 la Viena, “Thesaurus Linguarum Orientalium”: kaval = fistula pastoris, adică: çoban ḳavali, fluier ciobănesc.

Un alt instrument mistic persan: naiul

Obscur pentru totdeauna va rămâne transferul prin care numele instrumentului turco-persan “nay”, “ney” ( نی / نای‎ ), a ajuns să denumească la români syrinx-ul, σύριγγα, “fluierul lui Pan”: naiul “românesc”.

În Iran, iar apoi în Turcia, “nay” (care în farsi înseamnă “trestie”, tubul trestiei), este un fluier lung. A fost făcut celebru de poetul Rumi (un afgan, de fapt), fondatorul dervișilor învârtitori, cel ale cărui poeme (Mathanawî) trebuie să zacă, în ediție de lux, pe masa din orice sufragerie. Căci Rumi cânta:

بشنو از نی چون حکایت می‌کند

Be-șno az NEY chon hekayat mekonad = “Ascultă cum naiul îți spune o poveste”

Arhicunoscut în Orient așadar cuvântul iranian “nay” (fluier și trestie), adus la noi çok güzel de către turci, doar că la români a ajuns să numească syrinx-ul grecesc, cel știut din Antichitate, naiul adică, ale cărui tuburi sunt făcute tot din trestie (sau bambus).

Faptul că naiul înseamnă la origine (în farsi) pur si simplu “trestie” nu trebuie să ne mire. Tot “trestie”-chestie e și grecescul sirinx, σύριγγα, syringa, care pe lângă a desemna fluierul lui Pan ne-a mai dat și termenul pentru… seringă.

PS. 1: Cum în greaca bizantină și modernă y = i, pronunția “siringă”, ca în greacă, în loc de franțuzismul “seringă” n-ar trebui să fie considerată o greșeală.