katniss.walking

“O revoluție care învinge: iată încă o revoluție futută.”
 

Așa spunea Romain Gary, in intelepciunea pe care i-o dăduse faptul de-a fi fugit de revoluția bolșevică, copil, cu mama lui gata și să se prostitueze pentru el, traversând Europa în ruine. Sigur, Gary, cinicul viitor romancier de geniu nu-și dădea seama că nu făcea astfel decat sa rezume poziția lui Troțki: revoluția permanentă, altfel zis – revoluția care învinge devine ineluctabil la fel de criminală și implacabilă ca și regimul absolutist pe care l-a răsturnat.

Șefii revoluționari sunt la fel de criminali și însetați de putere ca și despoții. Orgiile gloatei sudoripare ajunsă la putere nu sunt mai morale sau estetice decât cele ale tiranilor.

Aici se situează singurul interes al acestui ultim episod din saga Hunger Games, care trebuie văzut și interpretat exclusiv în cheie politică pentru adolescenți. Un film simplist și pesimist, cu un mesaj în favoarea sistemului politic existent, oricare ar fi el, și împotriva derivelor politice și fanteziilor de reînnoire prin forță și crearea unei societăți utopice.

Hunger Games, prin acea distopie bazată pe jocuri și caste și sclavie, ne amintește paradoxul Utopiei lui Thomas Morus:

Acolo, chiar de la început dăm de acest pasaj descriptiv:

“Nulla familia rustica in viris mulieribusque pauciores habet quam quadraginta, praeter duos ascriptitios servos, quibus pater materque familias graves ac maturi praeficiuntur.”

(‘Nici o familie de țărani nu are mai puțin de patruzeci de membri, bărbați și femei laolaltă, fără a mai socoti câte doi sclavi pe care stăpânul și stăpâna îi strunesc cu severitate și înțelepciune.”)

Thomas Morus, in Utopia, descriind așadar structura societății perfecte… “Ascriptitii servi” sunt pur și simplu “sclavii”, attachés à la glebe, legați de glie potrivit dreptului roman… Traducerea românească a lui Bezdechi a Utopiei lui Morus redă termenul foarte corect prin “robi”)…

Stai un pic… Cum adică robi? Robi și sclavi în Utopia?!!… Societatea perfectă are nevoie de sclavi?

.

 Așa… Revenind la Hunger Games: nimic nu este doar alb sau negru în această construcție, afară de eroina Katniss Everdeen, desigur, care este aproape inuman de rigidă în alegerile ei morale.
Filmul, in sine, este imposibil de văzut pentru cine nu cunoaște episodul anterior (Mockingjay 1), ba chiar e de recomandat sa fi văzut toată seria.
Aici e o mare slăbiciune a scenariului, desigur, daca nu cumva avem in spate o tehnică de marketing.
julianne-moore-philip-seymour-hoffman-mockingjay-part-2-lg
Micile apariții ale răposatului Philip Seymour Hoffman sunt tulburătoare, într-atât spectrul lui marchează filmul.
Julianne Moore în șefă revoluționară ticăloasă și Donald Sutherland în dictatorul care se vede răzbunat în prăbușire joacă magnific în acest filmuleț pentru adolescenți trans în lungime și împărțit în două episoade pentru a mări încasările.
.
De recomandat adolescenților încă nepuși pe lecturi politice și fanilor lui Jennifer Lawrence, despre care am mai scris aici:

— Oscarul feminin 2013 și senzualitate cu șolduri…

— The Hunger Games: Mockingjay – Part 1 : când revoluționarii devin regizori de clipuri…

 — Hunger Games 2: un film care vrea să aștepți doi ani ca să-i afli sfârșitul…
https://cabalinkabul.com/2013/12/14/hunger-games-2-un-film-care-vrea-sa-astepti-doi-ani-ca-sa-i-afli-sfarsitul/

 despre Philip Seymour Hoffman:

–-A Most Wanted Man (2014) – Philip Seymour Hoffman intr-un rol monstruos, cu barbă de trei zile…

fallen snow banner