image

A Most Wanted Man

De: Anton Corbijn
Cu: Philip Seymour Hoffman, Rachel McAdams, Willem Dafoe, Robin Wright, Daniel Brühl

—
Când apare, plesnește ecranul de tristețe: gras, șleampăt, gâfâind, fumător in lanț, alcoolic care bea în ascuns ca să uite că bea atâta pe față… Depresia imprimată pe fruntea lui e din cele cărora le e lehamite să mai pretindă că-și caută un simulacru de leac.

Când e bărbierit – arată obscen, într-atât cearcănele alea si buhăiala tristă nu merg decat cu o barbă de trei zile. Genul asta de oameni reușesc să aibă in permanență o barbă de trei zile si ochi de panda bătut.

Philip Seymour Hoffman este Günther Bachmann, șeful unei unități secrete a poliției din Hamburg.

E greu de făcut filme bazate pe romanele lui John Le Carré… in special să scoți ceva din romanul ăsta, apărut in 2008, care pornește de la toată atmosfera de nemulțumire mocnită generată în deceniul 2000 de minciunile lui Bush si ale Occidentului pentru a justifica invadarea Irakului.

Din acea atmosfera făcea parte si o islamofobie întreținută artificial. Scenariul a fost îmbogățit cu tot ce s-a întâmplat de atunci… și cu spectrul derivei absolute a islamului radical.

Filmul se petrece in Hamburg, de unde veneau trei din atentatorii cu avioane din 9/11…

Un tânăr ceceno-rus soseste clandestin pentru a recupera niste bani depuși intr-o bancă de tatăl său decedat, ofițer rus asasin sadic… Tânărul e convertit la islam. Poliția germană se activează, simțind ca si americanii sint interesați de pista pe care i-ar pune Issa Karpov…

… Doar că aici intră in scenă anchetatorul german – Philip Seymour Hoffman… Sigur, mort intre timp de-o overdoză. Cecenia, de asemenea, e diferită astăzi de perioada de acum mai bine de un deceniu din romanul lui Le Carré. Un film populat si jucat de spectre, asadar.

Iar când apare anchetatorul, se fisurează ecranul: e gras, șleampăt, trist, gâfâind, divorțat desigur, interesat doar de alcool si de facut bine, după ce ratase o operațiune majoră in Beirut, unde muriseră multi oameni care avuseseră încredere in el. Un fel de Syriana mai psihologic…

Cum e filmul, cu un asemenea polițist-spion clișeu? Sigur, clișeele sint o materie fragilă. Duc repede la caricatură, grotesc, sau stangacie. Aici însă ele funcționează de la sine: evident că anchetatorul trebuie să fie alcoolic si singur, evident că poate fi și odios dacă e nevoie. E fragil si inspăimântător. Starneste repulsie, dar și atracție în același timp.

Filmul e prea lung si chiar plictiseste pe alocuri. Nu poti insa uita o secunda ca e ultimul rol al lui Philip Seymour Hoffman. Ce face el acolo amintește de Orson Welles in Touch of Evil… sau, in literatură, de singuraticul, durul și tristul anchetator Bloch din romanele lui Vladimir Volkoff, corespondentul perfect al lui John Le Carré în literatura franceză. Si agentul Bachmann in film, si Bloch al lui Volkoff intretin de altfel un amor fara limita cu sticla de whiskey.

Estetic, filmul e prea convențional pentru un asemenea rol… iar tristețea absolută cu care se încheie nu face bine la moral, cand stii in permanență cum a murit actorul însuși, o moarte excesivă cum i-a fost si viața, cu un cocktail monstruos de cocaină, heroină, barbiturice și tristețe de necomunicat… și in mod sigur cu o barbă de trei zile.

—
După ce a reușit să devină, literalmente, Capote, omul a mai facut un rol magnific si inspaimantator in The Master:

“The Master”- o manipulare fără sfarsit…

https://cabalinkabul.com/2013/03/17/the-master-o-manipulare-fara-sfarsit/

Apoi, te intrebi pe cine au sa poată aduce in locul lui in Hunger Games, unde, in episodul 2, devenise personaj central, facandu-ne sa icnim de frustrare că va trebui sa asteptam un an pentru a vedea urmarea si deznodământul :

Hunger Games 2: un film care vrea să aștepți doi ani ca să-i afli sfârșitul…

https://cabalinkabul.com/2013/12/14/hunger-games-2-un-film-care-vrea-sa-astepti-doi-ani-ca-sa-i-afli-sfarsitul/