image

Mare-mare-mare dezamăgire acest Timbuktu, atat de mult tămâiat si la Cannes suprareprezentat…

Sigur că trebuie acum la Oscaruri si un film cu bune sentimente, mai ales cu tot islamismul si terorismul. Abderrahmane Sissako, film franco-mauritanian. Se petrece in Mali, acolo unde au venit islamiștii acum doi ani si au distrus morminte si mausolee de sfinți sufi si o parte din magicele, unicele manuscrise din bibliotecile private ale orașului sfânt al deșertului Tombouktou.

Nimic din toate astea in film, care e doar o succesiune de prostioare umaniste. Bun, bine, semnale de alarmă apar de la inceput, din prima secvență care e o antilopă fugărită de o bandă de islamiști intr-o camionetă Toyota care flutură in vânt, anacronic, steagul Statului Islamic din Siria și Irak.

Nu ăsta ar fi păcatul, s-au mai văzut anacronisme în filme mari, însă filmul nu e altceva decât un șir de viniete dezlânate (“impresionist” se spune cu condescendență) despre cotidianul unui târg african ocupat de islamiști arabofon (care nu vorbesc, asadar, limba populației). Unele scenete sunt pur și simplu ridicole si dureros de rău jucate, pe o bandă sonoră de muzică simfonică.

image

Altele sunt doar demonstrative (precum firavul, neconvingătorul șeic sufi local care le explică islamiștilor că jihadul trebuie să fie în primul rand interior… o banalitate în exegeza islamului. Doar că islamiștii din film nu au nici un fel de identitate. Nici unul din ei nu reiese ca portret convingător de om care comite răul din ideologie, convingere, nebunie, depresie, spălare de creier sau răutate pură… tot ce vedem e o succesiune de roboți care repetă insh’ Allah, cu excepția unui total neconvingător francez care ia medicamente și fumează in ascuns, in vreme ce e gata să-i mitralieze pe ceilalți pentru că joacă fotbal împotriva Legii lui Allah.

O lapidare grotescă, rău pusă in scenă, rău filmată. O vrăjitoare voodoo total deplasată in context si care se plimbă nestingherită prin târgul terorizat de islamiști, fâlfâindu-se cu trenă și un cocoș pe umăr ca intr-un Kusturica african rău plămădit.

image

Asta nu înseamnă ca aceste lucruri nu se petrec in viața reală in teritoriile ocupate de nebunii lui Dumnezeu. Doar că indignarea nu a produs aici un film, ci un manifest umanist total necinematografic, care nu are ce căuta în categoria de Cel mai bun film străin de la Oscaruri… premiu pe care, la cat de siropos si plin de bune sentimente este are de fapt toate șansele sa il câștige.

Parcă simt că vom fi păcăliți si anul ăsta.


Alte filme anul acesta la Oscar in aceeași categorie pentru cel mai bun film străin, fiecare din ele nesfarsit mai interesant cinematografic:

Relatos Salvajes: răutate absoluta si umor asocial
https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/23/relatos-salvajes-2014-rautate-absoluta-si-umor-asocial/

Leviatan – un film fără altă scăpare decât în alcool…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/11/08/leviatan-un-film-fara-alta-scapare-decat-in-alcool/

The Imitation Game (2014) a fost selecționat la Oscaruri în nu mai puțin de 8 (opt) categorii: Best Picture, Best Actor (Benedict Cumberbatch), Supporting Actress (Keira Knightley), Adapted Screenplay, Director (Regizor, Morten Tyldum), Editing (Montaj), Muzică, Production Design:

The Imitation Game (2014) – Turing fara asigurare, sau eșecul homosexualității extradiegetice…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/21/the-imitation-game-2014-turing-fara-asigurare-sau-esecul-homosexualitatii-extradiegetice/

Tot în competiție la Oscaruri: Marion Cotillard pentru cea mai bună actriță:

— “Deux jours, une nuit” – un “Hunger Games” politic la Cannes…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/05/24/deux-jours-une-nuit-un-hunger-games-politic-la-cannes/