Acum ceva ani, am tradus in română, pentru Nemira, una din cele mai stranii carti aparute in Franta in perioada interbelicã : Misterul Catedralelor (Le Mystère des Cathédrales et l’interprétation ésotérique des symboles hermétiques du grand œuvre) este un studiu publicat în anii 1920 de un scriitor ocult — sau ocultist– ce-şi zicea Fulcanelli. Prin transpunerea ei în românǎ, am incercat atunci sǎ pun la punct un întreg vocabular ocult, care în limba românǎ, ca în multe alte limbi europene, lipseşte. Apariţia acestei cǎrţi a reprezentat, în anii ‘20, unul din momentele cele mai importante ale acelui curent simbolist francez, impregnat de ocultism, care în România a avut imitatori atît de prestigioşi cum au fost Sadoveanu sau Vasile Lovinescu.
Misterul catedralelor este un studiu de simbolicǎ medievalǎ. Autorul era un autentic erudit, iar identitatea sa dǎ naştere şi astǎzi la tot felul de speculaţii fanteziste. El expune, de-a lungul capitolelor structurate uneori ca un ghid turistic, sensul şi însemnǎtatea ocultǎ a diferitelor ornamente arhitecturale ale catedralelor gotice, pornind de la exemplul desavarsit care e catedrala Notre-Dame din Paris.
Fulcanelli era un alchimist. Nu alchimia vǎzutǎ ca o tehnicǎ primitivǎ de purificare a metalelor, ca o prechimie, ci un sistem de tehnici de perfecţionare individualǎ, un soi de yoga occidentalǎ.
In jurul lui Fulcanelli s-a nǎscut un întreg mit. Fulcanelli, se spune, a descoperit piatra filosofalǎ, mai precis: metodele de control asupra corpului prin care pot fi prelungite limitele vieţii.
Mitul lui Fulcanelli a prins contur în special dupǎ apariţia, la începutul anilor ‘60, a cǎrţii lui Jacques Bergier şi Louis Pauwels Dimineaţa Magilor.
Ceea ce poate fi spus cu multǎ certitudine este faptul cǎ autorul cǎrţii era un autentic erudit şi un scriitor ce mînuia toate registrele limbii.
Ceea ce Jung, de pildã, nu a înţeles este faptul cǎ toate acestea sînt formule poetice care ascund o realitate simplǎ, accesibilǎ, dar codatǎ, închisǎ cu lacǎte poetice. Jung a preferat insǎ sǎ interpreteze toate acestea ca fiind fantasmele unor minţi deranjate, comparîndu-le cu dezechilibrele psihice ale pacienţilor sǎi.
Sumbrul psihanalist protestant nu putea gusta splendoarea sonorǎ a înşiruirilor de nume şi formule cu care e împǎnat textul lui Fulcanelli. Textele alchimice sînt, în primul rînd, reţete magice, şi, în al doilea rînd, mantre și texte poetice. Este ceea ce nu a putut în nici un fel sǎ înţeleagǎ Jung, într-ale sale studii atît de serbede, atît de dezamǎgitoare despre alchimie.
Textul lui Fulcanelli reprezintǎ una din marile reuşite ale genului. Caracterul poetic al scriiturii este dat aici de înşiruirea de formule hipnotice, în care elementele şi materialele folosite în operaţiunile alchimice sînt numite rînd pe rînd Leu verde, Cîine de Armenia, Scuipat de Lunǎ sau Sǎmînţǎ Metalicǎ.
Fulcanelli ştia, de bunǎ seamǎ, cǎ etimologiile lui glumeţe sînt false: termenii de cabalǎ şicabalist nu vin nici de la Ka’aba, piatra sfîntǎ de la Mecca, şi nici de la mitica ţarǎ Saba. Etimologia termenului cabalǎ era un loc comun, cunoscutǎ de toţi autorii oculţi pe care Fulcanelli îi citeazǎ. Propunînd etimologii atît de ridicole, el nu face decît sǎ se dedea unui neînfrînat joc cu limba, spre deruta cititorului, care nu ştie sǎ mai distingǎ între informaţiile false şi cele autentice.
Pe scurt, simbolica alchimicǎ cunoaşte o serie de operaţiuni în care, prin încǎlzirea uniformǎ în vasul filozofal, materia primǎ trece printr-o serie de stadii, care, in textele alchimice, se deosebesc prin culori diferite.
Întîiul stadiu este cel al putrefacţiei, în care materia moare; acest stadiu se distinge prin culoarea neagrǎ; de aici, numele sǎu latinesc: nigredo, sau caput mortuum. În mod schematic, urmǎtoarele douǎ stadii sînt cele de albedo şi rubedo, cele distinse respectiv prin alb şi roşu. Autorii nu pot fi de acord asupra momentului apariţiei cozii de pǎun, cauda pavonis, momentul în care materia prezintǎ irizǎri de toate culorile.
Acestea sînt, tradiţional, fazele principale ale operei, dar — lucru foarte important– ceea ce Fulcanelli nu înceteazǎ sǎ sublinieze este faptul cǎ toate acestea sînt operaţii simbolice, şi cǎ toate acestea au loc mai degrabǎ în mintea şi trupul adeptului, cǎ e vorba de arderi spirituale şi de decantǎri simbolice… sau sexuale.
Despre alchimie ca yoga erotică, cf. si :
ALCHIMIE ET RETENTION SEMINALE…
si
Comment chasser et assaisonner le pingouin tout en pratiquant l’alchimie sexuelle…
Comment chasser et assaisonner le pingouin tout en pratiquant l’alchimie sexuelle…
—-
Leave a Reply