Oameni cu Logosul defectuos…
.
Văd aici, în notele la postarea asta a mea mai veche de pe blog, unde doar comparam niște contradicții între două articole din Cațavencii, văd că mi s-a dedicat un poem (Poem: Puţă mică)…
.
Jos în note, postat azi dimineață devreme. Cineva a stat noaptea să-l producă.
Ce pot să spun… Cam lunguț, repetitiv și cu mari probleme de ritm și cezură.
.
E clar opera unui salahor al muzelor cu Logosul defectuos și personalitatea tulburată.
Dacă așa scrie când e mânat de o pasiune autentică, precum ura (un amor inversat), oare cum o scrie când îl părăsește transa?
—
Așadar: ce se mai contrazice Iaru, scriind (puțin si rău) în Cațavencii despre “Diminetile iefitine ale scriitorului”… Zice ca in toamna lui 1990 s-a dus la Paris si nu avea bani de bere…
.
.
Acum, Dumnezeu sa ne ajute, dar in noiembrie anul trecut tot el, Iaru, povestea in aceeași rubrica din Catavencii cum, imediat dupa revoluție, in 1990, înainte sa plece la Paris, el si ceilalți scriitori ai națiunii si-au împărțit 100 de milioane de lei găsiți pe conturile sau în sertarele Uniunii Scriitorilor și cum apoi el a călătorit imediat cu banii ăia… La Paris… 100 de milioane atunci erau echivalentul a 100 de milioane azi…
.
Au găsit 100 de milioane in sertare și și i-au împărțit. Zice Iaru: “În vistieria Uniunii Scriitorilor odihneau 100 de milioane, numai bune de cheltuit. Aveam să şi cheltuiesc ceva, pe alte meleaguri, în toamna aceluiaşi an, după evenimentele zbuciumate ale verii şi ale toamnei.”
.
http://www.catavencii.ro/In-asteptarea-falimentului_0_6368.html
.
Adică: erau niste bani acolo si noi, oamenii de cultură, i-am împărțit între noi.
Azi tot el, Iaru, scrie ca n-a avut bani de bere…
Trebuie sa fie o licență narativă undeva…
—
Mai jos, comentariul, cu un poem pentru mine. Unii știu să se facă singuri de râs, nici nu trebuie să intervii.
3 Responses to Incoerențele narativ-financiare ale lui Iaru în voiaj…
Florin Iaru, Poem (Puţă mică):
˝Te bag în pizda mătii (fără cratimă), scurgător de băşini prezidenţiale.
Voi aţi făcut din România patria urii!
Unbou, ca toţi boii. Păcat că prostia nu doare, cpcat cu ochi!
Prietenul lui, Vîntu, cel care l-a făcut preşedinte, boule!
Prietenul lui, Voiculscu, car l-a ajutat să guvrnze, căcat cu ochi!
Mînca-mi-ai hidrantul, puţă mică!
E bună cişmeaua lu’ Udrea?
Puţă mică. De la impotenţă ţi se trage?
Cu buzişoarele lipite de curul celest?
E minunat curul prezidenţial: airămas fără hrană.
Din pulă, pentru viermişorii PMP.
Sărăcuţul de tine, ai rămas orfan de buci.
Vitele au început să vorbească. Minune.
Puţă mică, mare la gunoaie.
Ţie ţi-a lărgit Băse urechile. Se vede prin ele. Creier de muci.
Aceste gunoaie care au făcut România de căcat. Da’ tot vă e foame.
Ăştia aţi fost toţi. Imbecili şi cu neuronul singuratic şi mîndru.
Să creşti mare, da’ nu te înmulţi, că are şi planeta demnitatea ei.
Ia te uită, gunoaiele au păreri.
Mînca-mi-ai muştiucul.
Tu sugi doar pula, puţă mică.
Puţă mică, eşti jalnic.
Ai deschis carneţelul, fără să ştii cu cine vorbeşti.
Am să te nemuresc.
Să te cauţi în carte, peste un an.
Va rîde toată România de tine.
Ai să fii cel mai ridicol personaj din literatura română.
Or să rîdă de tine toate neamurile. Promis!
Vită proastă. Acum, să-ţi dau lovitura de graţie.
Eşti numai un excrement care se exprimă pe sine.
Puţă mică, puţă mică, puţă mică, puţă mică, puţă mică˝
Cum adică cineva? E semnat (Florin Iaru), ghilimelele sunt puse…
Este producţia respectivului. 😀
[…] care prin trei oameni — Cristian Teodorescu, Florin iaru și Dan Mircea Cipariu— pretind acum să preia Uniunea Scriitorilor au fost oamenii lui Vântu […]