Image

Dintre termenii care desemneaza zapada in limba româna, alaturi de slavonismul “zapada” si neolatinul “nea“, “omãt” este singurul cu etimologie necunoscuta. Or, oseta, limba iraniana din nordul Caucazului, care descinde in linie dreapta din limba scitilor, stapanii stepelor in antichitate, poseda termenul “mit” pentru a desemna zapada. Asemanarea ar putea fi fortuita, insa o serie intreaga de circumstante lingvistice fac inrudirea mai mult decat probabila.

Scitii, stramosii osetilor, au lasat o amprenta durabila asupra toponimiei si hidronimiei teritoriilor din nordul Marii Negre, inclusiv in Romania de astazi. De la don, care desemneaza apa in oseta, s-au format majoritatea numelor de mari rauri si fluvii din regiune, de la Dunare/Donau/Danubius, la Dniestru, Dnipru si Don propriu-zis (Apa, pur si simplu). De la puternicul trib scit sau sarmat al Iassilor a ramas numele asezarii Iasi in Romania, alaturi de o localitate cu nume similar in Kazahstanul actual si un intreg sir de localitati al caror nume e format pe Jasz– in Ungaria. La fel, lingvistii romani au apropiat in mod just numele muntilor Zãrand de termenul oset zærond, batrân. Toate acestea nu ar fi insa suficiente pentru a apropia cu certitudine românescul omãt de osetul mit, daca nu ar exista o stranie observatie a lui Herodot… In Istoriile lui, acest prim jurnalist si etnograf noteaza ca pe o mare ciudatenie faptul ca scitii din nordul Marii Negre spun, atunci cand ninge, sau cade zapada: “cad pene“, folosind acelasi cuvant care desemneaza fulgii pasarilor… or, romana, spre deosebire de toate limbile din jur, spune si astazi “fulgi de zapada“…

Desigur, si asta poate fi o coincidenta, insa, in acelasi timp, fara a-l lua drept o certitudine, avem aici ceea ce am putea numi un excelent exercitiu de “arheologie lingvistica”.

———–

PS. Desigur, cînd o “bati de-i trec fulgii” expresia nu se mai explicã prin Herodot. E mai degraba o inovatie locala.

——-