Cei care se întreabă cum de a fost posibilă romanizarea Daciei si înlocuirea “limbii strămoșești” se comportă precum naivele personaje din deschiderea romanului istoric «Ivanhoe» al lui Walter Scott, care se întrebau cu indignare de ce animalul numit “swine”când e viu devine “pork” când îl mănânci.
Răspunsul e conținut în întrebare: pentru că normanzii care au dat limbii engleze uriașul său lexic de origine franceză au adus noi dimensiuni culturale, printre altele în bucătărie. De aceea dualitatea terminologică din engleză, unde animalele gătite capătă nume de origine franceză, ca în dubletele: swine-pork / sheep-mutton / cow-beef sau veal etc, etc.
De cele mai multe ori, asemenea împrumuturi au o logică culturală. De pildă, în farsi, persana, limbă indo-europeană (apropiată deci gramatical de limbile germanice, slave, romane etc.), numele de animale sunt cu toatele indo-europene (calul este “asp”, înrudit cu equus și hippos etc.), cu excepția notabilă a păianjenului, care e luat direct din arabă: عنکبوت (‘ankabut).
Aici, explicația nu poate fi decât aceea că una din suratele (capitole) din Coran este sura Păianjenului (‘Ankabut, cum scrie aici deasupra), așa că numele a devenit de uz curent, preluat din arabă și înlocuind arhaicul nume indo-european (pierdut) al păianjenului.
La fel, influența fabulei medievale germanice a Vulpoiului Reinhard (Le Roman de Renart / Jupân Rănică vulpoiul), a făcut că “renard” (de la numele propriu Reinhard) a înlocuit în franceză vechiul nume al vulpii (goupil, din latinescul vulpes).
În general, însă, cum vedem, se transmite direct numele animalului. Ar fi interesant însă de priceput, din punct de vedere cultural, de ce în cazul a două gângănii fundamentale pentru sedentari: albina și păianjenul, româna a preluat nu numele creaturii, ci pe cel al… casei ei!
Albina
Numele “albinei” în limbile romane moderne vine, cum era de așteptat, de la cel latin: apis. Așa avem it. ape, fr. abeille, sp. abeja etc.
Albina, însă, este la origine numele… stupului, nu cel al insectei. Albina (stupul, la origine) e în mod vizibil înrudit cu “albie” și ambele vin de la “alveolă”, după cum e împărțirea stupului în albiuțe. De altfel, în dialect venețian, “albio” este troaca (truogo în italiană literară) porcilor, așa că româna le-a moștenit pe ambele, și “troacă” și “albie”, dar e un mister cultural, ce ține probabil de economia domestică, de ce numele stupului, alvina > albina, a devenit cel al insectei.
Păianjen
Și aici s-a întâmplat la fel, căci “păianjen” vine din bulgărescul паяжина (pájažina, “pânză de păianjen”). Pajažina, паяжина este pânza țesută de pajak (пàяк, cu pluralul пàяци).
Împrumutul în română din slavă a fost suficient de arhaic ca să păstreze nazalizarea, acel -n- nazal dispărut în toate limbile slave, mai puțin în polonă, unde avem și astăzi: pająk (cu -ą- nazal).
Ca și în cazul albinei, al cărei nume înseamnă la origine “stup”, numele păianjenului desemnează la origine pânza sa.
Nu am o explicație pentru asta. A căuta, etiologic, să explici că poate vorbitorii noștri coborau din vârf de munte, unde nu se găsesc nici albine și nici păianjeni, e poate prea simplist. Pentru moment, nu fac decât să formulez mirarea.
6 Responses to Paingi și albine
Paiață vine tot din bulgară?
Lazar Saineanu scrie ca vine din franceza : paillasse
In spaniola se zice payaso, e clar ca si spaniolii tot de la bulgari l-au luat.
La fel cum portughezii au preluat mestre (care se pronunță meștre) tot din ungurește cum am preluat si noi meșter, că no, magister din latină l-am uitat.
🤔🤔🙄🧐🤗😷
Faci confuzie intre limba literara si limba organica. La 1800 Academia a inlocuit sistematic cuvinte considerate “slave” cu cuvinte considerate “latine”:
eg. jivina-animal, vazduh-aer, prieten-amic
Limba romana moderna e o limba literara, unde difuzarea neologismelor latine nu necesita “colonizarea Daciei”.
Ce faci tu e protocronism – explici cuvinte introduse la 1900ad prin cuceriri fantastice la 100ad.
cum explici cuvantul ‘hârb’ ? hârb e ipoteticul PIE *hrb- de la baza lui ‘orfan, rob, orb’.
numai si cuvantul hârb iti arata ca limba romana organica, deci nu abominatia academica ce suntem fortati s-o invatam in programarea scolara, e veche de cand lumea.
eg. alta abominatie literara “pe care”. in Scrisoarea lui Neacsu la 1521 ai acolo scris “au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre”
in romaneasca organica ai “corabii ce stii”, iar nu “corabiile pe care le stii”
si mai sunt exemple:
eg. ‘jiu’
Cuvantul ‘jiu’ iti arata precedenta limbii romanesti asupra oricarei latine clasice.. ca latina organica, sermo vulgaris, nu o ai atestata..
Deci dupa ce ca nu stii cum arata latina organica, mai comiti si abominatii procustiene, compari tu lexicul latinei literare – o porcarie artificiala ciuntita de scribi greci, cu lexicul romanestii literare – o porcarie artificiala ciuntita de scribi fanarioti
Ai luat si tu documente in limba romana de la 1848, sa vezi cum poceau fanariotii limba romana?
La fel cum hipsterii de azi sunt plini la gura de englezisme, asa erau si fanariotii.
Nu e nevoie de fabulosii tai normanji, ca sa o ia pe engleza hipsterii din Bucuresti
fa urmatorul exercitiu, ca sa vezi cat de paralel esti cu lingvistica, nu ce citesti tu etimologii pe net
tradu in latina romanescul “hai sa bem vin”
uite traducerea in bulgara: “hai da pieme vino”.
te-astept sa te faci de ris
Taica-meu, lucrand la BPT cu domiciliu fortat dupa eliberarea din Pitesti – crucea matii Tismenitchi – a colectionat toate primele editii. Biografia stolnicului Constantin Cantacuzino, politica lui C. Brancoveanu, si nu mai tin minte exact titlul, o istorie romantata a primilor fanarioti in timpurile in care seimenii, adica arnautii, adica mercenarii, il tineau putintel prisoner pe fanariot ca nu le platea solda. Dar limba vorbita acolo este fascinanta, zice fanariotul femeii lui, fos mu, parigoria tu cosmu, turtureaua mea. Il intreb pe taica-meu, care la 17 ani intrat in puscariile comuniste- crucea matii Tismenitchi- fusese scolit de toata profesorimea si inginerimea de pe acolo, o scoala mult mai buna decat scoala noastra sovietizata, care e treaba. Mi-a tinut o teorie despre Dimitrie Anghel, purificatea vernacularului de catre Kogalniceanu si graiurile romanesti si noua scoala romanesca de filologie.