Trei noi iranisme… Mă rog, ele sunt noi doar în lista mea a iranismelor din română, pe care m-am apucat să o fac temeinic, exhaustiv, și care ar merita, poate, să apară ca o completare la Dacopatie.
Cum am tot repetat-o, mare parte din masa de turcisme din vocabularul limbii române, pe care dicționarele etimologice le dau, corect, ca venind din turcă, sunt în realitate intrate în turcă din persană/farsi.
Mulți din acești termeni de civilizație pe care îi credem a fi turcisme nu au fost inventați de turci. Ei i-au luat de la persani, care uneori îi luaseră de la arabi. Turca Înaltei Porți era profund diferită de cea de azi, de după reforma masacrantă a lui Atatürk. Se folosea de fapt un amestec de trei limbi: turca osmanlîie pentru cotidian si nevoile administrative; persana pentru tot ce era cultură, poezie si viață mai elevată (incluzând beția și amorul); araba pentru religie si anumite documente solemne.
„Aferim”!
La finalul istoriei triunghiulare din „Cabală la Kabul”, bătrânul Isaac, după ce mi se plânge că are numai dușmani (și pronunță frumos și limpede „dușman” la min. 1:20:00, termen iranian fundamental, pe care l-am tot explicat), iată că nu poate să deschidă o sticlă de ulei, iar când îi arăt cum se face, îmi spune radios, de două ori: „Aferim”! (min. 1:20:20) = Bravo!
.
Aferin e încă un iranism intrat în turcă, așadar. Noi am luat „dușman” și „aferim” din turcă, iar turcii le luaseră (împreună cu „cioban”, „cișmea”, „cerdac” etc., pe care le tot zic) din persană, din farsi, limba de cultură a Imperiului Otoman.
Doar că nu este „aferim”, cum a auzit urechea valahă, ci: „aferin”! „Aferin”, pentru că asta e pronunția mai provincială a corectului iranism istoric „āfarīn” sau „āfirīn”: آفرين
Acum, termenul acesta iranian āfirīn, indo-european (I-O) desigur, este un derivat al verbului āfrīdan, care conține noțiunea de: a crea ceva bun și armonios, ceva binecuvântat. E un compus cu prefixul I-O banal *a- și rădăcina *prī-. Rădăcina asta arhaică *prī- cu sensul de (a crea) ceva bun, o avem și în românâ în cuvintele împrumutate din slavă „a prii” și „prieten”. Nu ne gândim că atunci când îți „priește” ceva folosești aceeași rădăcină cu cea din „prieten”, care e slavonul: prijatin sau prijatel, adică : cineva care îți priește, îți aduce și face numai bine.
Acum, ce trebuie remarcat este că această arhaică rădăcină I-O, *prī-, a evoluat în două familii de limbi, germanice și iraniene, în *frī-. Evoluția lui p- în f- în germanică e arhi-cunoscută, e acel Lautvershiebung prin care se explică de ce avem pater cu p- și Vater/father cu f-, sau pyr (πῦρ, foc) contra Feuer/fire. Rădăcina *prī-, așadar, care indică existența a ceva de calitate, din slavă (de unde avem noi prieten și a prii) nu putea fi în germanică decât *frī-. Și, într-adevăr, de aici avem derivatele: free/frei (liber), friend/Freund (exactul echivalent istoric al lui prieten), Friede (pace) și zeița nordică, scandinavă Frigg, care a dat numele zilei de vineri : Frīgedæg, Freitag/Friday.
Avem așadar, pe de o parte, complexul slav *prī-, care ne-a dat prieten și a prii ; și cel germanic *frī-, de la care avem friend, free, Friday și Friede și multe-multe altele. Or, în iraniană, ca în germanică, rădăcina a evoluat tot în *frī-, iar de acolo avem acest verb āfrīdan (ā-frī-dan), a crea, care a dat exclamația : „āfirīn”, aferin (> aferim), adică : — Bravo, ai făcut ceva frumos și bun. Afirin!
Când spunem aferim, așadar, nu știm că e înrudit din preistoria indo-europeană cu friend și prieten și free și Friede.
(Ca o coda exotică : atât de răspândit a fost acest concept bazat pe verbul iranian āfrīdan încât a dat unul din puținele cuvinte non-arabe din Coran. Este vorba de spiritele sau creaturile numite în Coran ‘ifrīt, Ifrit sau Efrit, a căror identitate nu e foarte limpede. Se știe doar că Mahomed se temea de ei (ele) și că acele creaturi nu îi erau foarte prieteni. Aferim!)
O etimologie fără perdea….
Cine a citit literatură britanică din perioada colonială, a Imperiului Indiilor, de la Kipling la E. M. Forster, ba chiar și primele romane ale lui Burgess în Malaezia, nu a putut să nu remarce frecventul termen “purdah”, care desemnează regimul femeilor în India musulmană și întreaga atmosferă a modestiei lor, care trebuie păstrată prin orice violență omenește posibilă.
“Purdah” e separarea femeilor de bărbați. De pildă, în magicul roman “A Passage to India” al lui E. M. Forster, femeile “live in purdah”. Până și nevestele colonilor, scrie Forster, “are equally victims of another kind of purdah”.
Metaforic, termenul desemnează despărțitura dintre cotlonul sau culcușul femeilor și cel al bărbați, cel mai adesea o bucată de pânză sau o cortină, care e numită ea însăși: purdah, پرده. Era evident strict interzis a ridica acea purdah sau a privi după ea.
Vine din persană/farsi (iraniană, franceza orientului) și se pronunță [părda] sau [părde]. Englezii au transcris acel -ă- (exact ă, ca în românește) prin -u-, neavând o literă precisă pentru ă, iar -h final, purdah, e doar grafic, nu se pronunță.
Ca mai toți termenii de civilizație islamică din India până în Imperiul Otoman, پرده, părde, “purdah” persan a intrat și în turcă, limbă care, de asemenea, neavând -ă- a făcut din “părde” > “perde”. Iar din perde turcesc vine și > perdeaua noastră.
Iată așadar de ce “fără perdea”, fără purdah, desemnează ceva obscen. Pentru că ridicând purdah dai de innomabilul feminin, de ceea ce ochii tăi n-ar fi trebuit să vadă, sau urechile tale să audă.
Tejghea (دستگاه)
“Tejghea” ne vine din turcă, unde e: tezgah. Dar… Turcii zic “tezgah”, însă n-au habar de unde vine și ce înseamnă. Vine din farsi, persană, unde este dast-gah sau dest-gah (دستگاه), literalmente: locul (gah) mâinii (dest).
Un fel de elbow-room, în limbajul bețivilor.
“Dast-gah” e locul pe care ții sau sprijini mâinile. Gah (loc) e folosit in iraniană alternativ cu -stan pentru a indica locul în care se află ceva. De pildă: bo-stan, locul mirosurilor, de unde avem și noi “bostan”, care la origine desemna o grădină, dar putea foarte bine să fie: bo-gah. Un templu zoroastrian este: atesh-gah, locul focului. Așa că locul pe care îți sprijini mâinile (din perspectiva vânzătorului), scândura aceea pe care se schimbă marfa si banii, este: dest-gah, locul mâinii. Turcii au luat cuvântul compus, destgah, pronunțându-l tezgah. De aici la români > tejghea, pierzându-se cu totul sensul inițial.
Totuși, a da ceva “pe sub tejghea” capătă o nuanță suplimentară de sens când știi că tejgheaua, la origine, este “locul mâinii”. Ah, iar “dast”, mână în iraniană, a intrat și în țigănește: “vast”. Faptul că romii, în drumul lor din India spre Europa, au luat din farsi un cuvânt atât de intim si fundamental, mână, arată că au viețuit în Iran cel puțin câteva secole. Unde au cunoscut, probabil, și tejgheaua.
Cf. pentru dușman, cioban, cerdac, murdar, cișmea, bostan, cherhana, ghiul, farfurie, pul, șotron, zuluf, chenar, aferim, taraf, viran etc:
Dușman, murdar, cioban, cerdac etc… Cuvintele iraniene din limba română
Teren viran, inimă virană… completare la iranisme
https://cabalinkabul.com/2020/03/29/teren-viran-inima-virana-completare-la-iranisme/
Persanul e un ageamiu
Roasted-hearted melody: obsesia poeților sufi cu kebabul
https://cabalinkabul.com/2014/06/22/roasted-hearted-melody-obsesia-poetilor-sufi-cu-kebabul/
cf. și:
Ibricul mahmurului Omar Khayyam
Cf. și:
Un gând despre Iran…
https://cabalinkabul.com/2019/08/07/un-gand-despre-iran/
despre șatră:
Pe ulița armenească trece-o șatră țigănească
https://cabalinkabul.com/2013/01/15/pe-ulita-armeneasca-trece-o-satra-tiganeasca/
Bogdan și Bagdad – lingvistică bogată și fagocitată
https://cabalinkabul.com/2014/06/22/bogdan-si-bagdad-lingvistica-bogata-si-fagocitata/
O lume dată în vileag: urme de maniheism în română si maghiară
https://cabalinkabul.com/2013/04/05/o-lume-data-in-vileag-urme-de-maniheism-in-romana-si-maghiara/
In apărarea lui Neagu Djuvara : au fost Basarabii cumani?
https://cabalinkabul.com/2013/10/06/in-apararea-lui-neagu-djuvara-au-fost-basarbii-cumani/
Anarhia, Supraomul si stânga nietzscheana (și transpunerea ei în Iran)
Roasted-hearted melody: obsesia poeților sufi cu kebabul…
https://cabalinkabul.com/2014/06/22/roasted-hearted-melody-obsesia-poetilor-sufi-cu-kebabul/
9 Responses to Trei noi iranisme: “perdea”, “tejghea” și “Aferim”!…
Ai spus ,,tiganeste”? Nu-i discriminare?
Si cum ai fi vrut sa zica? romaneste? sau rromaneste?
Mai usor cu discriminarea, ca doar nu suntem la invatamant politic, oricat s-ar screme noua cross-polination de comisari Islamic-fascisti-comunisto-nazisti.
De aceea spun da-i tiganului ce—i al tiganului
Acum mulți ani când citeam “O mie și una de nopți” am întâlnit cuvântul PÂRDALNIC. Pare că are un sufix slav, iar dicționarul consideră că are etimologie necunoscută. Dar acum e totul clar, doar că filiera pe care a venit e diferită, cred.
Domnule Alexe, de ce nu faceti un demers mai calificat daca tot va preocupa limba romana.
Tot in farsi, dle. Alexe, avem si Masă, Chior, Șase, Sata/satam= sută, Cosițe = păr (Cosițele nu pot veni decat de la a Cosi, Coasă, a Coase,cusătura si Cosițe de fân = claie de paie ca niste plete de par sau CĂPIȚE = DE LA CAP), Nou =New, numeralul Nouă. In religia avesta/zoroastrismul, principiul binelui si al adevarului era reprezentat de cuvantul AȘA iar principiul raului era reprezentat de cuvantul DURUCH/DRUJ =DURUC= DRACU pe care si acum il folosesc zilnic iranienii la adresa lui Trump = Druj = Dracu vezi si derivatul rusesc DURAK tot cu conotatie negativa.
Toate aceste cuvinte, domnule limbist al bataii de joc, se gasesc in sanscrita vedica alaturi de Murdar (toate vin din Mardh = a strica, a terfeli, a face rau, a omorî) de unde vin Murdar, Murder, Merda, reversul Dezmierda, Mardeiasi= legat de Marduk/zeitate antica a razboiului babiloniana daca tin bine minte dar si de Mardi cum ii zic francezii lui Marte/Martie/Marți = zeul razboiului dar si moarte/muerte, smiort in rusa, a te smiorcai in romana, posibil si a o mierli.
Tot in sanscrita vedica stimate domn limbist si securist al limbii romane(sau doar simplu securist poate) avem Dușman, RAJA=REGE, Suta, Pizda si Pula, Gura =Gora si nu din latinescul Gula, SAR= SARE, Lamba=Limba, Nas=Nas, Danta=Dinte, sapta=șapte, sarpa=șarpe, iub=a iubi (si nu liubliu/liebe/love…tot de aici vine si derivatul latinesc iubile = a jubila/jubileu), Priatam=Prieten, zambaiami= a zâmbi, invati= a învăța, Nehru=Negru, Nacta=Noapte, SURYA=SUARE ca sa respectam fonetica limbii romane si….. APA = APA domnule sarsailă.
Iar exemplele pot continua foarte mult…bag = a baga (de unde Bag in engleza si bagaj in romanice), gat= gata. Hotar=Hotar, DARU =DOOR (UȘA) dar UȘA in mitologia vedica = poarta zeilor. Milu= Mila, smarana= smerenie, saca = a seca, saman= a semana. Vaju = onomatopeea ROMÂNEASCA A VÂJÂI si VIJELIE = Vant. JUG=YUG, NAVESTA =NEVASTA de unde si latinescul VESTA la…matroana/stapâna casei la romani.
Cea mai apropiata limba dintre toate limbile indoeuropene, in miezul sau/cuvintele de baza ESTE LIMBA RUMÂNĂ = (RUMÂN = agricultor conform DEX) AGRICUTORILOR= A ARIENLOR ( de la A ARA, AR si ARIE si nu prostiile lui Hitler.) adica a GETILOR = de la geea/pamant …ai pamantului=agricultori care luptau cu falixul = SICULI =SECERA sau VALAH = FALAH in egipteana antica pentru agricultor….mi se pare de bun simt ca poporul aflat pe cursul Dunarii, cel mai mare fluviu European (bun pentru agricultura la vremea respectiva) sa fie populat de FALAHI=VALAHI, nu-i AȘA?
Nu aveau românii la aparitia turcilor (popor mongolic la baza) notiunea de Dușman si au asteptat sa vina turcii sa-i invete care l-au preluat de la persani dar fara sa preia NOU si NOUĂ?
DEX ul limbii romane este o colectie de tampenii crase incepand cu MORMÂNT care vine din MONUMENTUM si VORBA care vine din slavonul DVARIBA=loc de adunare iar ZBORUL vine din SOBOR = adunare in slavona? Chiar atat de inept poate fi un om care spune asemenea tampenii in DEX. ZBOARE =SBOARE=EX BOARE = extra Boare= extra adiere de vant inrudit cu latinescul Boreas=vant puternic de nord/crivat de unde si DE O BOARE =DOBOARE dar CU O BOARE =COBOARE.
Cuvantul Pizda exista in foarte multe limbi, nu numai cele slavice iar derivatul sau in limba latina il gasim in cuvantul PISTIS/PISTILUM = organ sexual feminin al unei flori.
Limba nu vine din lingua si nici din sanscritul LAMBA ci din sumerianul LIB+BA (cu sau fara epnteza M) = vas al inimii sau organ/protuberanta a corpului care cu inteles metaforic insemna organ prin care se exprima inima/sentimentele iar cu inteles fizic il gasim si in englezescul LIMB = mana sau picior sau sistem limbic(prutuberante ale creierului) de unde vedem logica constructiei cuvintelor CLIMB in engleza si PLIMB in romana care evident ca nu vine din per ambulare. Poti spune ca a UMBLA vine din AMBULA… Fara epenteza M mai avem ca organe/protuberante cuvintele LABIE, LOB si LABĂ care evident ca nu vine din maghiara.
Limba româna este atat de frumoasa si de veche….GĂLIGAN =OM MARE din sumerianul GAL= mare/mareț. Tot din sumeriana avem LU=om/oameni…LUDI/LEUTE/LUME LU+APTA =oameni+aptitudine=LUPTĂ, LU+CREATOR =Om CREATOR = LUCRĂTOR si LUCRATIV tot din LU am moștenit LUI si articolul L.
Tot din sumerianul PAPULUS =vegetatie de mlastina avem PĂPURIȘ dar si PAPIRUS precum si PAPORNIȚA, PALARIE, PAPUSA, PAPUCI…toate fiind la inceput facute din vegetatie.
Din akadianul KARTU = a strica, a indoi avem KARTA de unde CARTE, CARD, HARTA, HARTIE dar si CÂRTIȚĂ si metaforic a CÂRTI, CÂRTITOR dar si CÂRMĂ, CÂRN, CÂRNAT (CARNE CÂRMITĂ…genială este limba română, pacat ca e terfelita de toti neaveniti), CÂRLIG, CÂRLIONȚI =CURLY HAIR in engleza.
Cuvintele DANDANA si Puschiul (in moldova in forma arhaica conform DEX) si acum PUȘTIUL =PUSCHEDU (CHEDU…KEEDOO…KID), CANCIOC =CANCEDU, BECIU, PISICU=PISICA, GOROPU= GROAPĂ mare =canion EXISTA IN LIMBA SARDĂ si nu vin din turca sau maghiara sau bulgara.
Faptul ca le au si turcii se explica prin faptul ca asimilat odata cu populatiile trace si bizantine …si limba convertitilor. Sarzii au acelasi caleidoscop genetic cu al nostru, al croatilor, partial albanezilor, sarbilor, bulgarilor, partial grecilor, partial anatolian al vechilor troieni. Sarzii spun singuri ca sunt TRACI…au aceleasi simboluri agricole capete de negre si bourul ca tara rumaneasca si moldova iar un dans lor exista numai in zona Botosaniului.
Toate aceste lucruri interesante legate de Sumeriana si sarda le stiu de la lingvistul sard SALVATORE DEDOLA…iata ce afirma el in acest video despre originea limbilor asa zis romanice si mai ales despre limba rumână, atentie in special intre minutele 18-32
https://www.youtube.com/watch?v=A-675k9IeO0&t=1411s
Adevarul este unul simplu…limba rumâna are prea putin a face cu turca sau maghiara sau limbile slavice si mult mai putin de a face cu latina si mult mai mult de a face cu limba traco getica care nu putea fi decat o limba indoeuropeana, deci inrudita si cu latina si cu balto slavicele si cu persana
adica exact asa cum era limba romana inainte de asa zisa relatinizare din secolul 19. Nimeni nu stie de unde avem a ÎNGĂDUI, FĂGĂDUI, TĂGĂDUI dar si JUMĂTATE…hai sa terminam cu bataia de joc la adresa limbii noastre si a stramosilor nostri reali…domnule Alexe…sunteti rumân bănuiesc, nu?
Mult mai aberezi, Spînule
[…] Despre multele iranisme intrate în română prin turcă am mai scris: aici, aici, și aici și acolo și […]
Iranopatie?🤣 Multe dintre * nu sunt * pentru că sunt luate și de primii de la alții. Multe slavonisme sunt ne-slavonisme. Fantastic dl Alexe. Aferim. Multe englezisme nu sunt englezisme pentru că sunt latinisme sau germanisme😂