Scriitura de scenariu este o tehnică aparte, nu e nici literatură, nici teatru. Trebuie ca, folosind obligatoriu Courier 12, să pui într-o pagină, sau în 120 de pagini (formatul de Hollywood), exact ceea ce se aude și se vede pe ecran, nimic altceva.

Să luăm aceste 42” de secunde de film difuzate inițial de site-ul turc Hürriyet ale vizitei lui Dăncilă la Erdogan, pe 15 octombrie 2018.

Circumstanțele vizitei: în ziua în care a intrat peste el Dăncilă (îi vom spune convențional: GRINNING CREATURE), Erdogan (convențional: TURKISH GENTLEMAN) se pregătea pentru o întâlnire tensionată cu secretarul de stat SUA Mike Pompeo, care se întorcea de la Riad, unde încercase să acopere scandalul în legătură cu asasinarea ziaristului Jamal Khashoggi. 

Erdogan se pregătea să-i pună lui Pompeo banda sonoră cu urletele lui Khashoggi pe când era torturat și i se tăiau degetele. Erdogan îl cunoștea personal și îl stima pe Khashoggi, a cărui familie e de origine turcă otomană (în Turcia numele lui e transcris de altfel: Kaşıkçı = Lingurarul). După dispariția lui Khashoggi pe teritoriul Turciei, o mare insultă pentru țară, Erdogan era negru de supărare pe Arabia și abia aștepta sosirea lui Pompeo, ca să îi dea toate dovezile… Moment în care apare: the Grinning Creature Dăncilă.

Acum priviți scena, cu descrierea în engleză, ca într-un scenariu, și veți înțelege figura lui Erdogan. Ideea e, de asemenea, a arăta complexitatea scriiturii de scenariu pentru 40 de secunde de imagini, când scenaristul e forțat să descrie în cuvinte vidul cosmic.

Cele 40 sec. ar fi redate așa într-un scenariu (trebuie obligatoriu să umple două treimi dintr-o pagină în Courier 12, o pagină fiind = un minut de film). Pentru a umple 40 de sec. pe o pagină în Courier 12 ar trebui scris în felul următor:
………….

INT. – SOMEWHERE IN TURKEY – DAY

FADE IN:

A gaunt, conventionally dressed, slightly balding TURKISH GENTLEMAN is welcoming a rigidly grinning CREATURE of female provincial looks, all bleach and thick makeup, who advances toward him, closely followed by THREE TENSE, STILTED OFFICIALS.

The CREATURE displays a large grin and comes to him holding out her hand.

TURKISH GENTLEMAN
Welcome.

GRINNING CREATURE
Fine, thank you.

(We are now 7 seconds into the script and we have to fill 35” more seconds.)

We hear a saccade of CLANGING of PHOTO CAMERAS, as the gaunt TURKISH GENTLEMAN shows her the way through a large, well lit office, the camera PANNING onto the opposite wall on the huge portrait of Mustafa Kemal Atatürk, the founder of modern-day Turkey.

This hints to the scene taking place in the offices of some highly placed Turkish official, possibly in Ankara or Istanbul.
(we are here at sec. 15” out of 42”)

ANGLE on the two central characters locked in an artificial handshake, their faces showing clearly that each one of them would like to be somewhere else, immediately, and do something foolish in order to forget this ordeal.

A MONTAGE of a series of ANGLES showing the two getting more and more somber, as the machinegun-like CLANG of the photo cameras gets weary, for lack of a convincing vanishing point.

At sec. 25, the TURKISH GENTLEMAN points to an armchair and they both crumble down on their seats, empty of all energy, not bothering to smile anymore.

Sec. 30: ANGLE on the FEMALE CREATURE, displaying suddenly an unbearably SILLY SMILE that goes beyond the commonly accepted human conventions.

Sec. 32: ANGLE on the TURKISH GENTLEMAN who is clearly resigned now to massacre everybody in the room, starting with those who came up with this shit and who will certainly end up being slowly boiled in oil, according to the rules of the “slow food” cuisine, an idea that crosses the TURKISH GENTLEMAN’S brain, as he is doing supernatural efforts in order not to have to look at the grinning creature seated to his right.

FADE OUT:

END CRAWL: “Every single minor character in the sequence died a painful death. The Turkish gentleman retired to a Sufi lodge in the wilderness of Central Anatolia, where he refused to take food in the course of the first months.

The Grinning Creature crawled back to her abode, happy and blissfully unaware of the trail of devastation left behind.”

THE END

***

Așa de greu e să umpli 40 de secunde de scenariu ca ăsta.

.