M-am certat cu un tâmpit de instalator și geamgiu român din Bruxelles (cu gușă, trening și mulți bani, desigur), care mi-a cerut un preț nerușinat pentru repararea alcovului de iarnă și două geamuri, aruncându-mi țâfnos că mie mi-e ușor, că eu fac bani mulți scriind facile aiureli la terasă, cu vin roșu…
Nu neg terasa și vinul roșu. Burtosul cu ladă de scule îmi fusese prezentat de alt vulvan, un polonez și mai scump, dar cu avantajul neutralității filosofice (de la prostrarea alcoolică permanentă).
I-am spus gușatului cu trening că eu nu am complexe ideologice și că un tâmpit ca el e condamnat să muncească cu mâinile (butucănoase), căci atât îl ține ADN-ul, dar că în lumea asta nedreaptă în care trăim, instalatorii și garajiștii sunt de fapt cei mai mari tirani și exploatatori și profitori, căci îți iau zeci de euro pe oră și facturează alte sute pe o liță și un suspin prefăcut, pe când tu, poetul naiv care scrii la terasă pe datorie, primești nimica toată la sfârșit de an ca drepturi de autor, pe care apoi ți le și înhață fiscul imediat.
Mustrându-l, mi-am amintit cu zâmbet orgasmic și superior poemul ăla în proză de Baudelaire, unde naratorul, trăitor la mansardă, cheamă sus un geamgiu pe care îl vede în stradă, care geamgiu urcă greoi toate etajele, cu rama pătrată de sticlă grea în spate, ca naratorul să-l informeze calm, când ajunge sus, că de fapt n-are nevoie de nimic, după care îl imbrâncește în scară și-l urmărește detașat cum cade rostogolit și dezarticulat în melcul scării, sfâșiat de cioburi indiferente.
De-aia-i bine să n-ai ideologie, ci doar răutate bine dirijată și curată, de cleștar.
—
10 Responses to Răutate curată, de cleștar
Este geamgiu si instalator. Policalificat. Normal ca e scump, a trebuit sa-si ucida mai multi neuroni invatand ambele meserii. Si cum probabil duce lipsa de zisele celule, trebuie sa primeasca o oarecare compensare materiala.
De ce să-l umilești, când îi poți da un ghiont?
Chiar nu înțeleg de ce poeții consideră că orice mazgalitura ar fi mult superioara meșteșugului. În ultima vreme nu mai găsesc meseriași buni pe când lumea geme de tot felul de poeți, filozofi, ziariști etc.
Imi pare rau ca postez off-topic, dar nu am gasit alta metoda de a face sa va parvina cele cateva randuri ce urmeaza.
Va urmaresc cu placere si pe facebook de cativa ani, iar feluritele subiecte pe care le abordati aterizeaza de cele mai multe ori intre instructiv si delicios. Am apreciat tot timpul si toleranta cu care va guvernati pagina, permitand (aproape?) tutoror sa-ti etaleze produsul gandirii si atunci cand el e de categoria a II-a. Pe facebook, mai enervanti decat autorii de panseuri, foarte exact precizati moral si care sterg sarguincios comentariile strunjite (un cuvant pe care-l iubiti, nu-i asa?) pe alt calapod decat cel propriu, sunt aceia care nici nu permit comentarii la gandurile lor, trecute-n digital. Dumneavoastra ati parut ca evitati cu succes astfel de calcifieri si luari in serios excesive ale propriei persoane. Cum spuneam, v-am apreciat pentru asta. De aici si dezamagirea mea, ca m-ati blocat de curand, pentru o gluma nepotrivita, dar suficient de buna, cat s-o faca scuzabila. M-ati privat de o sursa de hapuri tonice, care imi va lipsi. Ma declar lezat.
N-as vrea ca primul mesaj, pe care vi-l adresez, sa vibreze doar negru. N-ar fi corect. Asa ca va multumesc pentru literatura de buna calitate, pe care dumneavoatra ati creat-o, iar eu am apreciat-o. Si filmul dumneavoastra, cu cei 2 batranei tavnosi mi-a placut.
Raman asadar un cititor al cartilor si al bloggului dumneavoastra si mi-ar placea ca pe viitor sa am ocazia sa stam de vorba la un pahar de vin rosu.
Al dumneavoastra cititor,
Andu
Nu a putut fi decât o glumă antisemită sau rasistă, pentru care nu am toleranță. Dați-mi numele de Facebook, să vă deblochez.
Nu sunt nici antisemit nici rasist. Uneori sunt insa nerusinat si inoportun.
Nickname: Santiago Cordero (https://www.facebook.com/adrian.tugui)
Unblocked.
Prin ricoșeu, asta îmi amintește de unii oameni de cultură care au bloguri…
care incită sau intrigă prin subiectele abordate…
care sunt abordați de cititorii ce-și fac iluzii că pot germina o dezbatere online pe tema propusă de autor…
și care, din Olimpul lor orgiastic intelectual, consideră că mai bine își mobilizează geniul creator către gazete&portaluri pe bani, decât să răspundă unor cititori ocazionali pe daiboj…
(că și-așa și-au rupt din timpul lor nobiliar ca să scrie)
ăsta e un semn că cititorii, geamgii (ageamii) autopropuși pe la ferestrele blogurilor intelectuale, sunt încă necopți pentru un așa turnir ideatic…
orice asemănare cu realitatea e pură fantezie a unui comentator amator de kabulversații
Wow
ouch