De: Tom McCarthy
Cu: Mark Ruffalo, Michael Keaton, Rachel McAdams, John Slattery, Stanley Tucci
Oscars 2016: Cel mai bun film
Fusese nominalizat în șase categorii: cel mai bun film, cele mai bune roluri secunde, masculin (Mark Ruffalo) și feminin (Rachel McAdams), regie, cel mai bun scenariu și cel mai bun montaj film.
Despre pedofilie (imaginară și inventată acolo), mai avuseserăm magnificul film danez Jagten (The Hunt), cu Mads Mikkelsen, dar și în ultraviolentul Prisoners.
Spotlight. In 2001, așadar, jurnaliștii de la Boston Globe au descoperit și adus la lumină o rețea de pedofilie în ierarhia catolică din regiunea Bostonului, pe Coasta de est a Americii. După multe reticențe și în ciuda convingerilor personale ale unora din ei, ziariștii decid să publice ancheta.
E interesant să faci un film despre pedofilie fără nici o scenă de violență, oroare, sex sau abuz, fără nici un flashback, fără personaje lacrimogene. Totul filtrat prin discuții sterile de redacție. Era foarte riscant să se facă un asemenea film în care nu există nici un conflict intern în redacție, cum e obiceiul pe la Hollywood.
Exemplul perfect în contextul pedofiliei, fără nimic cinematografic, e povestirea An Encounter a lui Joyce, din volumul Dubliners, unde cei doi băieței fugiți de la școală sunt abordați de un bătrân vicios, dar unde nimic în dialoguri și în ce se spune acolo nu lasă de înțeles în mod direct, discursiv, vreo intenție sexuală a viciosului adult către copii.
Filmul ăsta, Spotlight, ne amintește cât de greu este să ecranizezi o scriitură precum cea a lui Joyce, totul în nuanțe. Unul singur a reușit până acum: John Huston, cu The Dead, în 1987, folosindu-și fiica, pe Anjelica Huston, The Dead fiind ultima din cele 15 povestiri care formează Dubliners al lui Joyce.
Bun, dar filmul ăsta, Spotlight, ce e cu el?
E un film care m-a întristat, de fapt.
M-a întristat pentru că, deși are actori magnifici și tratează problema asta foarte gravă: pedofilia în biserica catolică, pe fundalul celibatului impus, și complicitatea tăcerii care se impune, ei bine, deși filmul vrea să facă toate astea, ne regăsim de fapt cu un soi de telefilm, care — chiar dacă e de mare calitate— nu creează personaje, nu ne redă dimensiunea socio-culturală a ororii dezvăluite de jurnaliști.
Nici unul din personaje, din echipa de ziariști din Boston, care anchetează acolo nu are identitate personală. Nu avem de-a face cu oameni, în acest film, ci cu simboluri.
Cât despre Mark Ruffalo… nominalizat pentru rol secund. Catolic practicant de origine italiană, cum aflăm dintr-un interviu, cu un tată convertit la religia bahai, Mark Ruffalo (mai cunoscut nouă ca Hulk în Avengers) e mica surpriză actoricească… dar nu prea a avut cu ce lucra, personajul lui nu are nici o dimensiune. Un film foarte arid, așadar, ascetic. A primit Oscarul probabil pentru că a derutat prin rigoare. Și, desigur, pentru temă: pedofilia. Hollywoodul nu glumește cu asta.
Cât despre Michael Keaton, redactorul șef de acolo, l-am văzut, desigur, recent în Birdman:
Pentru ce Birdman (2014) e cel mai inteligent și novator film de azi
Avengers: the Age of Ultron (2015) – Fabrica de Dumnezei
“Don Jon” – “Thanks for sharing” : pornografie si amor in cinematografia contemporană
“Don Jon” – “Thanks for sharing” : pornografie si amor in cinematografia contemporană…
Despre cum UE sprijină la Cannes depresivii danezi și cum Dogma sectanților pieței nu explică mecenatul cultural
“Prisoners” – când tortura pe ecran devine mainstream
https://cabalinkabul.com/2013/11/24/prisoners-cand-tortura-pe-ecran-devine-mainstream/
2 Responses to Spotlight: cât de greu e să aduci pedofilia pe ecran fără s-o arăți
[…] Leigh, “The Hateful Eight“; Rooney Mara, “Carol“; Rachel McAdams, “Spotlight“; Kate Winslet, “Steve […]
[…] — https://cabalinkabul.wordpress.com/2016/02/13/spotlight-cat-de-greu-e-sa-aduci-pedofilia-la-ecran-fa… […]