In bed with my biographer…/ Cearșafuri biografice și amor dușmănos

David Petraeus și Paula Broadwell

—

Tocmai a fost condamnat la doi ani închisoare (cu suspendare) șeful CIA (până mai ieri) și fostul comandant militar SUA din Afganistan și Irak, generalul David Petraeus.

Vulpea deșertului prinsă în cearșaful biografei. Condamnat pentru că a îndopat-o cu informații clasificate pe biografa si amanta sa Paula Broadwell.

Petraeus a descoperit pe pielea lui ce înseamnă să te lași în mâinile unui biograf (sau biografă, sexul e irelevant aici). A descoperit amestecul de fascinație nesănătoasă, gelozie, sentiment de posesie, ură și amor sufocant. Asta simte un biograf pentru prada lui/ei. Amor dușmănos.

David Petraeus și nevastă-sa

—

Când scrii biografia cuiva, trebuie o doză de empatie care se apropie de patologic, sau de ură irațională. Exemplul clasic e modelul genului, Life of Dr. Johnson a lui  Boswell. Nu există biografii ”neutre“. Termenul ”neutru“ e deja suspect în contextul unei biografii.Nu neutralitatea îl făcea pe Boswell să scrie despre Dr. Johnson:

“The morbid melancholy which was lurking in his constitution, and the aversion to regular life which marked his character, afflicted him in a dreadful manner.”

(Boswell, Life of Dr. Johnson)

“Melancolia morbidă tupilată în schelăria lui sufletească, precum și oroarea lui de o viață normală, îl căzneau peste poate.”

Cum s-a văzut la proces (unde a scăpat de posibila acuzație de trădare) generalul Petraeus a fost fagocitat, mâncat pe dinăuntru de iubita lui biografă, Paula Broadwell, care, precum toți biografii (precum și Culianu cu Eliade până la un punct) simțea că îl posedă. Femeia biografă l-a ucis lent social și profesional, mâncându-l pe dinăuntru pentru a scrie o capodoperă bibliografică despre el…

Exemplu suprem aici este literar. O împerechere a spiritului dusă la extrem. William Golding a făcut asta în romanul său de horror placid The Paper Men: eroul acolo, un scriitor celebru, bogat și hâd, alcoolic îmbătrânit rău (un amestec de Bukowski și Golding însuși) e hăituit de biograful lui, de omul căruia îi dăduse acces la toate hârtiile și toate arhivele, căruia îi povestise spontan și naiv toată viața, sub multele ei cute degradante și neglorioase… Dar, acel om voia să scrie biografia perfectă, căuta să forjeze THE perfect biography, așa că are nevoie ca idolul și personajul operei biografice… să fie mort.

Să moară.

Moartea e finalul perfect.

Așa că biograful îl ucide !…

In manieră benignă, un simplu interviu e o formă atenuată a acestei porniri. De aceea, nu trebuie să ne lăsăm biografia pe mâna altora.

———