Image

A râs toată lumea de aia care voia să fie ministră și își pusese in CV că pasiunea ei e înnotul… (Eu nu, nu am râs, pentru că era o țintă prea facilă.)

M-am surprins în dimineața asta, vorbind cu cineva, că pronunț înnot. În-not… Insistând și pronunțând lung și dublu consoana nazală (sonanta) N… Pronunțând, adică, același N dublu ca în înnod. Eu înnod, eu înnot.

Sigur că lingviștii și unii pretențioși (din care eu nu fac parte) vor spune și aminti că e înrudit cu italianul nuotare și că vine dintr-un reconstituit latinesc innotarein-notare… Aha… Dar iată că și în latină avea doi de NN… Care in mod cert se pronunțau. De ce atunci obsesia cu N singur?

Aici avem un exemplu strălucit și înnecăcios de diferență între fonetică și fonologie. Fonologia, știință inventată de lingvistul rus Nikolai Trubetzkoy, ne decriptează și ne explică percepția psihologică, individuală sau colectivă, a sunetelor. Fonetica ne prezintă sunetele așa cum sînt obiectiv-acustic, nu psihologic, înșiruirile de sunete din care ne e făcută vorbirea. De pildă, francezii vor spune întotdeauna că limba lor nu are sunetul ț… Sigur, sînt unele cuvinte împrumutate, precum tsigane (scris alternativ si tzigane), sau tsé-tsé (la bien connue mouche)… Asta e fonologia, în franceză nu există sunetul ț… Fonetica ne spune însă că da, pentru că in limba vorbită, cuvinte precum médecin se pronunță [mețḝ]… mețḝ, cu Ț…

La fel, în fonologia limbii române, majoritatea locutorilor alfabetizați vor spune că în cuvintele ea (pronumele personal), sau era (verbul a fi la imperfect), se aude sunetul E, când de fapt ele încep cu IE, ca în IEpure… Căci nu pronunțăm El și Era, ci IEl și IEra… IA IEra spunem, nu [ea era], care e impronunțabil…

Așa și Dan Andronic care scrie “înnăsprit”, iar nu înăsprit, In EVZ. Omul scrie așa pentru ca înnăsprit pronunțăm.

.

Încercați să vă surprindeți și veți descoperi că de fapt în toate cuvintele care încep cu înînainte de o vocală pronunțăm în realitate acel –nn- dublu: [înnăuntru], [a înneca], [a înnota], [înnalta curte], [înnainte] și [înnapoi] etc. Așa se înnoată prin limbă.

Nu vă înnăspriți pe om, el doar a scris cum pronunțăm. Doar de-aia ni se spune că avem o limbă care se scrie fonetic.

Cf.

Mult e dulce si apoasă : despre reforma ortografiei…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/06/mult-e-dulce-si-apoasa-despre-reforma-ortografiei/

Despre Trubetzkoy :

Anatolia și Caucazul : leagănul primitiv al indo-europenilor – demonstrația lingvistică…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/10/13/anatolia-si-caucazul-leaganul-primitiv-al-indo-europenilor-dovada-lingvistica/

Olimpiada de la Soci pe locul unui genocid uitat…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/02/08/olimpiada-de-la-soci-pe-locul-unui-genocid-uitat/

Despre “eurasianism” și noua amenințare de la est…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/03/17/despre-eurasianism-si-nou-amenintare-de-la-est/