Ați ajuns, oameni buni, sa nu mi aveti niciun discernamant, niciun fler, buni de dus de nas cu cârligul… După facatura mincinoasă cu “scrisoarea unui dascăl sârb din Voivodina” către națiunea română preluați acum “scrisoarea studentei din Anglia”, care chiar pare scrisa de aceeași pană ca cea a “profesorului sârb”…
Facatura “scrisorii” e transparenta tocmai prin excesul de sirop patriotic pus in fraze care se vor gramatical impecabile. Pute a manipulare de la primele fraze, iar voi o sharuiți ca oile.
Stilul e de vomat, iar conținutul incoerent si incult si provincial-acru. Cică : “Noi ne salutăm cu „Doamne ajută!” Pai asa se saluta si bavarezii si austriecii (“Gruss Gott”) si arabii cu Allah despre care arătarea scrie cu dușmănie.
Iata aici, la “Nadia bate campii”, o prima reacție sănătoasă… (Dan Alexe… Cititi acum ce spune “Nadia bate campii”…)

Nadia bate câmpii

…Și care m-a făcut să râd copios, deși nu era prima dată când dădeam cu ochii de tărășenia cu pricina (click aici). Prima dată când am dat cu ochii de tărășenie a fost cu ocazia celebrității de 15 minute a unei alte fătuci pline de energii de româncă verde, Sabina aia persecutată de liftele păgâne de umbla cu bentița tricoloră pe devlă pe la Antene. Atunci mi-a apărut în Feisbuc scrisoarea ușor agramată, dar plină de sentiment a Domniței Dace Cristiana Mărcuș, iar astăzi, a apărut din nou, din mai multe direcții. Așa că, din postura mea de româncă ce locuiește de aproape trei ani în Londra, simt nevoia să scriu și eu o scrisoare acestei tinere dezorientate, pe care destinatara nu o va citi, dar nu-i așa că e un truc retoric mișto și la modă să scrii scrisori deschise unor destinatari închipuiți?

Deci, fată dragă. Aș…

View original post 1,280 more words