(versions roumaine et française)
—————————
Roumain :
Ca multe cursuri de apa importante din jurul Marii Negre si al Marii Caspice, Prutul, care taie in doua Moldova istorica, poarta un nume iranian. Se stie ca scitii din antichitate au lasat urmasi in Caucazul de nord: osetii. Limba oseta a pastrat termenul don, care inseamna apa, si care a stat la baza numelor multor riuri si fluvii importante, de la simplul Don, pina laDunare, Dnipru si Dnistru. Pilcurile de alani sau iaşi (iassi), stramosii intermediari intre sciti si osetii moderni, au dus numele de-a latul intregii Europe, in urma hoardelor lui Attila, ceea ce explica de ce avem in estul Frantei nume precum Don, riul care traverseaza orasul Amiens.
Nu e astfel deloc surprinzator sa gasim hidronime iraniene in nordul României, acolo unde iassii si-au lasa urma vizibila inca in numele orasului Iaşi (un plural). Numele Prutului, afluent al Dunarii, urca astfel, precum chiar numele Dunarii, pina la limba vorbita vorbita de osetii vechi: *port e radacina care desemneaza in multe limbi indo-europene punctul de trecere a apei. In oseta moderna, sub forma ford, termenul a ajuns sa desemneze… marea.
Avem o lunga serie de corespondenti exacti in alte limbi indo-europene: germ. Furt, engl. ford(Ox-ford nu era altceva decit locul prin care vitele puteau trece apa), slavon brod, vadul; latina port–us, port, punct de trecere a apei; oseta ford, furd, marea.
Etimologia Prut–port e cu atat mai sigura, cu cit surse medievale vorbesc de tinutul de-a lungul Prutului ca despre «tara brodnicilor», altfel zis, in slavona, «a celor de linga vad, de linga apa». Nu e nimic de mirare in faptul ca dupa ce, in limba scitilor port, prut a desemnat punctul de trecere a apei, in oseta moderna ford (la care s-a ajuns printr-un Lautverschiebungcare a transformat, ca in limbile germanice, orice p initial in f) inseamna marea. Alunecari semantice similare se intalnesc si in alte limbi indo-europene. Mare in franceza si Meer in germana, precum si mere in engleza veche, desemneaza intinderi de apa de dimensiuni foarte variabile, de la mare pina la un iaz, ba chiar, precum in frantuzescul mare, o simpla baltoaca, pe cind mar, mare in latina desemnau marea sau maretul ocean.
Portus a ajuns sa insemne, in latina, locul de unde se incepe traversarea marii, portul. In romana, gratie osetilor, el a ramas in numele riului Prut (si, desigur, in cuvintul port, reintrat in romana in epoca moderna).
Despre influente iraniene arhaice în jurul Mării Negre cf. și :
Oroarea de pește, Marea Neagră si originea grecilor…
———————–
(version française)
Comme beaucoup de nom de cours d’eau sur le pourtour de la Mer Noire et de la Mer Caspienne, la rivière Prout, qui coupe en deux la Moldavie historique, porte un nom d’origine iranienne. On sait que les Scythes de l’antiquité ont des descendants dans le Caucase du nord: les Ossètes. La langue ossète possède encore le vocable don, désignant l’eau et qui a servi à nommer beaucoup de rivières et fleuves importants, depuis le Don lui-même, jusqu’au Danube/Donau, Dniepr et Dniestre. Les contingents d’Alains et de Iasses, les ancêtres iraniens intermédiaires entres les Scythes et les Ossètes modernes ont porté le nom à travers toute l’Europe, dans le sillon des hordes d’Attila, ce qui explique pourquoi nous avons en France orientale des noms comme: Don, la rivière qui traverse Amiens.
Il n’est donc pas surprenant de retrouver des hydronymes iraniens dans le nord de la Roumanie actuelle, ou les Iasses iraniens ont laissé leur trace dans le nom de la ville de Iaşi (un pluriel). Une rivière dont le nom remonte à l’iranien parlé par les ancêtres des Ossètes est le Prout (Prut), affluent du Danube, dont la racine remonte, comme le nom du Danube lui-même, à un terme iranien: *port-, racine qui dans beaucoup de langues indo-européennes a désigné le gué, la passage d’un cours d’eau, mais qui en ossète moderne désigne… la mer.
Nous avons ainsi: allemand Furt, anglais ford, slavon brod, le gué; latin port-us, port, passage d’eau; ossète ford, furd, la mer.
L’étymologie – Prut-port-gué, passage de l‘eau – est d’autant plus sûre, que des sources médiévales parlent de la région située le long du Prut comme le pays de «Brodniks», c’est-à-dire, en slavon, « ceux qui vivent sur le gué ». Que dans la langue des Scythes port, prut ait désigné le gué, et qu’en ossète moderne ford (dérivé régulier, suite à une Lautverschiebung qui a transformé, comme en germanique, tous les p à l’initiale en f) désigne plutôt la mer, cela n’a rien d’étonnant et correspond tout à fait à ce qui est arrivé ailleurs dans les langues indo-européennes. Mare en français et Meer en allemand, ainsi que mere en vieil anglais désignent des étendues d’eau de dimensions variables, parfois des étangs, voire même, comme dans le cas du français mare, une simple flaque d’eau, alors que mar, mare latin désignait la mer ou l’océan.
Portus est arrivé à signifier, en latin, l’endroit près de la mer, le port. En roumain, il désigne, grâce aux Ossètes, la rivière Prut.
—————-
13 Responses to Prout – port, l‘origine iranienne du nom de la rivière moldave / Prut – port, originea iraniana a numelui Prutului…
rom. a purta (sau lat. portare) are vreo legătură cu acel port?
Sigur ca da. Portare vine de la portus… Roma era un oras negustoresc, cu ieșire la mare in josul fluviului, prin portul Ostia… Portare s-a specializat de la portus asa cum carrare, a căra, de la carrus…
Cam indrazneata afirmatia.Cu atat mai frumoasa,insa ! Referitor la Prut : e cam greu de crezut ca o apa intreaga, pe toata lungimea ei, poate fi numita vad, chiar daca este traversabila pe oriunde.Asadar, daca etimologia este corecta, trebuie ca initial sa fi fost doar un anumit loc ce servea de vad, un vad principal, ca sa zic asa si doar cu timpul sa se fi extins denumirea asupra intregului rau. Sau, poate si mai bine, de o succesiune de vaduri situate pe o portiune limitata ( ” la vaduri”, tot asa cum ” la praguri” pentru Nipru ) Aceste vaduri trebuie sa fi fost pe vechiul drum de penetrare inspre vest. N-ar fi rau ( ca tot va place asta ) sa studiati ordinea militara de deplasare a migratorilor, inclusiv etapele, care trebuie sa fi fost stabilite in locuri prielnice si sa fi ramas ceva din denumirile lor ( cf. Orhei, care- dupa mine _ vine din ungurescul Or-hely = straja. O din or se scrie cu diacritice, dar eu nu pot. La fel, poate, si Harlau, care poate veni din Hir + lo + cal de veste + statie de posta) M-au fascinat chestiile astea, dar n-am avut noroc de cultura inalta.
Reblogged this on B.I.G'S BLOG.
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/03/06/prout-port-lorigine-iranienne-du-nom-de-la-riviere-mol… […]
[…] https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/03/06/prout-port-lorigine-iranienne-du-nom-de-la-riviere-mol… […]
Originea iraniana este prea indepartata. Având în vedere vechimea numelui, de dinaintea marilor migrații, este vorba mai degraba de originea comuna ariana a acestuia.
FOARTE interesante, plauzibile, chiar credibile ipotezele lingvistice ale Dvs., domnule DAN ALEXE.Teoria Johannei Nichols pare a fi cea mai avansată privitorla orginea și evoluția limbilor. La etimologia Prut-port aș adăuga faptul că, în lb. maghiară ”part” înseamnă ”mal”, ”malul apei”…
Dintotdeauna m-a interesat problema aportului celor două mari popoare nomade, dispărute, a CUMANILOR și a PECENEGILOR la etnogeneza popoarelor din Europa Centrală și de Est (românii, maghiarii, ucrainenii, polonezii, etc.), despre care se vorbește, din păcate, prea puțin, de către istoricii din țările respective.
A existat un trib, sau chiar un popor-frate cu pecenegii, UZII (vezi: Valea Uzului,sau com. OZUN/UZON în jud. Covasna), dispăruți/asimilați în arealul nostru. Există teoria, cum că gagauzii sunt urmașii uzilor, iar gaga-uz ar însemna ”uzii gălăgioși”, ”uzii, care vorbesc tare”…
Relativ la influențele alanilor asupra maghiarilor, trebuie spus că, maghiarii migratori au poposit cel puțin un secol și jumătate în arealul Râul Kuban – Crimeia – M-ții Caucaz, timp în care atât limba, cât și componența lor etnică și cultura lor materială au suferit schimbări importante datorită influenței popoarelor caucaziene, neo-iraniene, cum au fost ALANII. In legendariul ungar există o poveste cu două căpetenii tinere, HUNOR și MAGOR, doi frați, care cu câte cincizeci de oșteni s-au rătăcit în mlaștinile din Maeotis, unde au dat de tinerele fete ale regelui alanilor, DÚL, i-au răpit, s-au căsătorit cu ele, iar urmașii au dat naștere la popoarele HUN și MAGHIAR…
(Ca profesor de istorie obișnuiam să spun elevilor mei: suntem cu toții o apă și un pământ…)
[…] Ba chiar din Antichitate, triburile iranofone au numit întotdeauna fluviile și răurile din bazinul mării negre: Apa (cf. toate fluviile cu rădăcina Don-, cum am arâtat-o vorbind despre originea numelui Prut.) […]
Materialul de mai sus ma tenteaza sa fac un flick-flack viguros de lingvistica sportiva si sa sar de la peste Prut, de la osetinul ,,port” pana la prund ….. …,,♦ Albie, fund de apă (cu pietriș). …. 2. Mal, țărm, teren acoperit cu pietriș; prundiș; teren format din pietriș. 3. Insulă mică, fără vegetație, formată din aluviuni, pe cursul unui râu. – Din sl. prondŭ”
De ce nu analizați forma geto-latina Porutus. De slavi sau maghiari nici pomeneala la vremea aceia.
Forma latină nu ne spune nimic. Nu face decât să reproducă numele local.
“Alunecări semantice”. Eu cred că e chiar patinaj artistic.
Indo-europeanul “prtu-(“trecere”) din proto-indo-uuropean *per- (“trece PRIN, traversa”).
A se vedea alunecările semantice: “fer” (pheros), dar si proto-indo-europeanul *bʰéreti din radacina *bʰer-. La fel, “por/par” cu sensul de poartă/gol/gaură/breșă într-un zid/coastă.
La fel, “ver” (pronunțat fer) din germanul menționat aici (Verschiebung) și din nenumărate alte cuvinte. În limbile Europei: Cristofor, poartă, portal, portic, puartâ(friulană), Pforte(germană), porție/proporție, pașaport, import(ant), porto franco(liber de trecut), comporta, sport, aeroport, transport, raport, oportun, portabil, Portunes(zeul porților/lacătelor ), pori (orificii în corp), poros(găurit, traversabil), aporie (de netrecut, fără ieșire), germ. vertragen=contractare, su-portare.
Despre protoiranianul “prut”:
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Indo-European/p%C3%A9rtus
*pértus m = crossing (v. și apertus)
Proto-Indo-Iranian: *pr̥tuš, Proto-Iranian: *pr̥tuš
“Don-urile”, “Dn*-urile” și “Dună-rile” își au izvoarele în proto-indo-europeanul *dʰenh₂ = a curge, (se) pune în mișcare.
Cuvântul “port” a reintrat în epoca modernă în limba română? Wow. E frumos cum vă purtați?
Acum cine a alunecat?