“Si atunci a cunoscut Adam pe Eva, femeia Lui, si a zamislit si a nascut”( Facerea IV, 1.)… In limba româna, verbul a zamisli are o etimologie foarte stranie si poetica, pentru ca nu este altceva decit verbul imprumutat direct din limbile slavilor de la sud de Dunare “zamisliti”, unde sensul e strict acela de a imagina, a gîndi, a crea ceva in cap.

In slavona, sensul si constructia sint foarte transparente: e un compus format din za-, prefix care indica inceperea actiunii, si misliti, verbul elementar ce inseamna “a gîndi”. Za-misliti inseamna asadar a imagina, a crea prin gînd. Nu intervine aici nici cea mai mica nuanta fizica sau sexuala. Doar in româna verbul a fost imprumutat (poate sub influenta unei pierdute notiuni latinesti de pro-creare?) cu sensul de a face copii. Latinescul medieval tardiv conceptio nu poate insa intra aici in discuție, întrucât e un termen savant relativ modern. 

In cele din urma, derivatia lui “zamisliti” slavonesc (a imagina, a gîndi) spre “a zamisli” in romana (= a face copii) trimite spre acea povestire a lui Borges, Ruinurile Circulare, in care un yoghin se izoleaza in pustietate pentru a crea in gînd (si doar prin forta mintii) un copil… care pina la urma devine real. Un popor transcendental…

cf. :

— “Oglindă, oglinjoară”… Românii: o nație de Narciși cu extazul auto-rãscolitor…

“Oglindă, oglinjoară”… Românii: o nație de Narciși cu extazul auto-rãscolitor…

——