Arheologia lingvistică ne învață foarte multe despre caracterul unui popor. E revelatoare în română răsturnarea totală a sensului verbului care in celelalte limbi neo-latine înseamnă “a se uita”, “a (se) privi”: mirare. Înțelesul lui mirare, moștenit din latina tardiva, este în celelalte limbi romane exclusiv acela de “a (se) privi”: in spaniolă mirar, ital. mirarsi, … Continue reading “Oglindă, oglinjoară”… Românii: o nație de Narciși cu extazul auto-rãscolitor…