Toata lumea a auzit, din copilărie, mitul despre cantina, sau restaurantul, care își hraneste in mod criminal clienții cu carne de câine sau de pisica. M-am confruntat pentru prima oară cu acest mit acum citiva ani, cind predam jurnalismul la Kabul, in Afganistan, unde dirijam și un post de radio pe care difuzam reportajele studenților.
Mi-au venit intr-o zi, foarte porniti si indignati, vrînd sa faca un reportaj despre o revolta studenteasca dintr-un alt oras, Jelalabad, unde, ziceau ei, se descoperise ca la cantina Universitatii se gateste in mod regulat carne de câine. Voiau sa faca interviuri prin telefon cu studentii de acolo pentru a denunta aceasta situatie.
Cica un student la medicina ar fi recunoscut, dupa forma unor oase, ca era carne de caine, iar nu de oaie sau vita, cum trebuie sa manance un bun musulman silitor. Ocazia de a demonta un asemenea mit absurd era prea buna, asa ca i-am pus sa rationeze. Desigur, in Coreea sau părți din China se mananca dulăi, precum porci si alte scarbosenii, dar in Afganistan?!!… Citi studenti invata acolo, in Jelalabad? Intre 2.000 si 3.000, dintre care majoritatea mananca zilnic la cantina. Perfect… Cam cati caini ar trebui injunghiati zilnic pentru a hrani atata popor? Pai… citeva zeci, daca nu chiar citeva sute, daca ne gandim ca maidanezii afgani nu sint tocmai dolofani.
Haideti atunci sa ne gandim ce infrastructura complicata ar trebui sa aibã administratorii cantinei studentesti pentru a duce la capat zilnic si in ascuns o asemenea actiune miseleasca: comandouri nocturne de hingheri silentiosi; oameni – musulmani – dispusi la orice pentru un castig marunt, capabili sa disece caini noapte de noapte si invingandu-si permanent sila naturala si religioasa; o modalitate abila de a scapa zilnic, nedetectati, de blanurile, pieile si scheletele acuzatoare; totul intr-un oras cu electricitate capricioasa, plin de spioni si turnatori, unde nu te poti ascunde nici macar ca sa fumezi o tigara, d-apoi sa hacuiesti zilnic si tacut haite de maidanezi; toate astea intr-o tara unde carnea de animal curat costa nimica toata la piata.
Evident, odata etalata atat de rece, situatia le-a aparut asa cum era: absurda si implauzibila. Subiectul a fost abandonat si nu s-a difuzat, altfel decit ca o stire ce mentiona o manifestatie a studentilor cauzata de niste rumori. Dar seara, pe agentiile straine, s-a anuntat in mod foarte serios ca in cantina studenteasca din Jelalabad, in Afganistan, se serveste carne de caine…
A doua zi, si dupa aceea, studentii s-au uitat la mine cu mare repros… Din cauza mea ratasera un scoop jurnalistic major!…
—— Cf. și :
Mituri urbane: Ţiganii şi lebedele fripte…
https://cabalinkabul.com/2013/01/23/mituri-urbane-tiganii-si-lebedele-fripte/
Marla în Kabul – realitatea filtrată prin căști…
http://cabalinkabul.com/2013/01/21/marla-in-kabul-realitatea-filtrata-prin-casti/ ——–
5 Responses to Mituri urbane – Astăzi: carne de câine la cantină…
🙂
pentru mine, lista cu scârbosenii se extinde cât tine carnea
Rationamentul tau jurnalistic e foarte bun. La adapostul numarului sta puterea turmei. Dar daca unul din bucatari a vrut sa sustraga carne cusher (musulmanii o numesc tot asa?) si a inlocuit-o cu carne coltoasa ? Evident, fiind vorba de Afganistan, probabil ultimul evreu a facut asta. 🙂
Altă istorioară ieșeana: în zona Halei vechi, la o ospătărie, un evreu prepara mici din carne de om, evident goi. Am discutat cu o gospodină și un gospodin care erau siguri-siguri că-i așa. Am mâncat și eu mici acolo, prin anii ’60; erau foarte buni!
Marș în morții mă-tii Alexe, alogen jegos. Ai o față de corcitură borâtă, nu faci parte dinntre noi, adevărații DACI, și de aici toată frustarea ta. Ești o simplă corcitură cu sânge stricat, născut pe teritoriul acestei țări, dar fără legătură cu poporul DAC. Un pripas, un căcat cu ochi ești. Boșorogu dracu. Un bătrân corcit, vorbești tu despre noi, dacii autentici ai acestei țări, care în mod abuziv se numeste Romania. Romania e un stat artificial, inventat de alti alogeni jegosi ca tine, tocmai pentru a deturna adevarata identitate DACĂ a acestui neam. Așa că dă-te-n morții mă-tii de pripas, de corcitură senilă. Borâtura dracu.