Privire languroasă și zâmbet mustăcit umed:
— “Patroane… ce-ar fi să construim noi aicea un teleferic?”
O frază (din “Zorba grecul”) care nu doar rezumă cartea și filmul (pitchline), dar valorează cât toate analizele geopolitice despre mentalitatea balcanică, neluarea în serios a dezastrului iminent (vezi drama economică greacă) și nepăsarea noastră afectiv-relațională balcanică.
(Spoiler: era clar de la început că telefericul lui Zorba o să fie de mântuială, că se va prăbuși fizic și metaforic, precum totul în jurul nostru, dar de vină că eu te-am ruinat cu un proiect absurd și irealizabil sunt doar dușmanii. Acum hai să bem.)
Zor, ζόρι, zorba… Și greaca e plină de turcisme, dar grecii nu știu și nu le pasă că acele turcisme erau de fapt iranisme, aduse de turci din Persia, unele rămase în greaca de azi doar ca nume de familie, precum Δουσμάνης (cum ar veni: Dușmanu).
Kazantzakis, cel excomunicat de biserica ortodoxă, se juca însă admirabil cu turcismele și moștenirea otomană, chiar cu un soi de nostalgie, dacă ne gândim la personaje ca micuțul minion Iusufachi, cel hrănit dulce cu rahat-lukum și omorât în somn în “Hristos răstignit a doua oară”. Or, vicleanul Kazantzakis își numise personajul “Zorba” dintr-un motiv precis: căci “zorba”, în turcă, e un tip special de om. Cineva zis “zorba” în turcă este om plin de “zor”, absolut incontrolabil, violent, încăpățânat, rău și mincinos. Zorba e un răzvrătit!
Zorba, în turcă (devenit desuet în greacă) vine de la “zor”, cuvânt banal și în română, dar venit din farsi, trecut prin turcă și încă rămas în toate limbile balcanice: ζόρι în greacă, зор în sârbă, bulgară și română, toate venind, prin turcă, de la persanul: زور, zor = forță!…
زور
Zor, زور, e forța însăși, puterea fizică și sufletească, zor! forța aceea irațională pe care nu ți-o ia nimeni. Cuvântul acesta, “zor”, nu este așadar câtuși de puțin turcesc (sau românesc, sârbesc, grecesc) ci e tot ce poate fi mai iranian. “Zorba”, sau, mai complet: “zorbaz” = cel care joacă dur, a mai rămas în română și sub forma secundar turcizată: “zurbagiu”! dar și “zurliu”!
Zurbagiul este etimologic, un răzvrătit, un om plin de “zorbă”, care a luat, printr-un accident fonetic în română, forma “zurbă”, dar care face parte din întregul complex semantic construit pe “zor”. De aici avem și “zurbaliu”, dar și moldoveneasca “zurbavă” (care nu e altceva decât “zorba” sau “zurba” contaminată cu ucraineanul “zarvă”).
Zorba e un “zurbagiu” așadar, iar știind asta personajul lui Kazantzakis are din start o dimensiune pe care doar cititorul grec sau balcanic o poate gusta, căci cel care în turcă e zis “zorba” sau “zorlu” (de unde și românescul “zurliu”!) nu e cineva care poate fi controlat, oricât ți-ar promite el. Degeaba vrea el să fie sincer și plânge autentic după ce te-a ruinat, tot nu se poate opri: — “Patroane… dă-mi bani să construim noi aicea un teleferic.”
Toate acestea, zorbă, zurliu, zurbagiu vin așadar de la “zor”, زور , forța incontrolabilă!
Că-i “dai zor” cu ceva, că o faci “zor-zor”, în mare grabă, că iei pe cineva “cu zorul”, că-l “zorești”, de “zor-nevoie” sau chiar “îl iei la zor” (îl cerți!); sau înseamnă chiar a insista cu forță, ca la Marin Preda: — “Tata îi da zor că m-a bătut cineva.”
Tot zorul acesta care te face zorba, zurliu și zurbagiu e de fapt زور, z-o-r = forța, puterea, în farsi, în persană. Cuvânt așa important în ideologia iraniană că a fost preluat de toți cei care au intrat în contact cu persanii, cuvântul existând cu acest sens nu doar în turcă și toate limbile balcanice, dar și în hindi-urdu, îl poți auzi în filmele de la Bollywood. Și Raj Kapoor în Vagabondul e zor-gui, زورگوی, [zurgi] și ne putem întreba dacă nu cumva de la acest complex semantic și de la زورگوی, [zurgi], om care se țicnește, ar putea venit și românescul, dat ca de origine necunoscută în dicționare: “zîrghit”.
Zor (pronunțat și [zur], în funcție de dialecte, dar scris la fel: زور, căci sub influență semitică multimilenară persana nu face distincție între O și U) este un cocept fundamental în ideologia iraniană. El e chiar pre-islamic, și există două școli lingvistice diferite în Iran și Afganistan. Cea care face să derive “zor” din “zorvan”, “zurvan”, conceptul fundamental al zoroastrismului, al lui Zarathustra.
Și Mircea Eliade, în toate cărțile sale de istoria religiilor, s-a ocupat pe larg de “Zurvanism”, o branșă principală a zoroastrismului. Problema este că Zurvān, Zruvān or Zarvān, de la care se pare că avem modernul “zor”, forța, ajuns și în română, era mai degrabă pentru Zarathustra o personificare a Timpului.
Aici intervine școala lingvistică iraniană opusă care ar vrea să facă din Zurvan, personificarea zoroastriană a Timpului, strămoșul modernului “zaman” = timp. Problema e că “zaman”, timp, e un împrumut clar din arabă, pentru că-l avem cu sensul de timp nu doar în Coran, dar avem și echivalentul ebraic vechi “zman”, care e “timp” în Torah. Iranienii spun însă că așa cum semiții (evrei, arabi) au luat de la ei conceptul de Paradis (Pardes, Firdous), la fel au luat și “zaman”, timpul de zor al Zurvanismului.
Noi nu intrăm însă în toate astea, căci ne mulțumim cu “zorul” care a ajuns până la noi, sau chiar la sârbi și la croați: zor konja = forța calului!
“La nevoie și la zor,
Sa te-ntreci cu șoimii-n zbor.”
(Toma Alimoș)
19 Responses to Iranismul zilei: zor, zorbă, zurbagiu, zurliu, zârghit….
Si zorii zilei de unde vin?
@Samael,
Zorii zilei vin tot de acolo dar nu din persana via turcă…asta e o prostie!
Zor, Zorit, Zurliu, Zurbagiu, Zârghit sau Zârghit, ZGÂRCI, ZDRUNCINA, ZDRĂNGĂNI, ZDROBI, ZDRAVĂN, a STRIVI, STRICA au la baza consoana S trecuta/alunecata fonetic in Z precum in Bate…Sbate….Zbate… DEZBATE, SVELT…ZVELT, DES/ZVELI…. Sbor și Zbor, PISDA…PIZDA, etc.
Consoana S are rolul de a amplifica/sau a reduce (a crea efectul contrar) actiunea verbului de bază. Vezi cuvintele ALT (din ALTO = ÎNALT) si SALT sau MULGE si SMULGE ori CURGE si SCURGE, TOARCE …STOARCE, CADE…SCADE, CARĂ…SCARĂ ori MALL (MULT/MULȚI…de aici vine Shopping MALL) și SMALL în engleza ori Fortunato…Sfortunato (în italiană, unde Fortunato = norocos …Sfortunato= ghinion)…ori MINTE și SMINTIT în română ori MERIT și SMERIT ori a FI / a se SFII/ a se SFINȚI.
De regula în cuvinte care au un B sau D după consoana S (dar nu numai)…apare alunecarea fonetica in Z precum in exemplele de mai sus…în alte cuvinte alunecarea S în Z nu apare…vezi Smulge, Sare, Strivi, Strică, Sparge. Latinii au interpretat în mod inteligent rolul consoanei S ca fiind EX precum în EXIT, EXTRA, EXACERBAT, EXFORTE= EFORT….gândește-te la aceste interpretâri și la fiecare dintre cuvintele de mai sus…inclusiv in cuvântul SUS….toate indica ceva EXTRA…extra efort/ieșit din comun/mai multa energie, actiuni mai ferme, de amplificare sau reducere a acțiunii verbului de bază.
Cuvântul ZORI (precum în zori de zi) are la bază verbul cuvântul ORA unde vocala O are rol de rOtunjire/Ocolire sau Obstacol/rotocol/Opus de multe ori, într-un cuvânt.
în morfemul ORA …RA este particula fundamentala RA/RE = Lumină la sumerieni/ Zeul SOARE la egipteni.
De altfel cuvântul SUARE/SOARE conține particula RE care desemneaza în fapt Soarele/Lumina….spre deosebire de latinescul SOLE care nu mai conține aceasta particula fundamentala. Particula fundamentala RA/RE o regasim în armeanul AREV = SOARE și sanscritul SURYA = Suare dar și în limba MAORI unde RA = soare și zi.
Particula RA sau doar consoana R are funcția fundamentala de vibRAție/enERgie….Soarele este energie. În cuvântul ENERGO doar ERGO înseamnă energie (vezi ergonomia si SINE+ ERGIA = cu de la sine po UR nit/ URnit). Nu întâmplător A VIBRA/ A TREMURA/TREMBLE sau JAR, ARDE, BURN, URNĂ, A URNI, PORNI, ALERGA, ALERGIE, RUGĂ, RÂCÂIE, RÂDE, BUCURĂ au în componenta lor consoana R însoțită sau nu de o vocala …. care are rol de manifestare a energiei/implică energia/consum de enrgie.
Mai departe…din ERGO doar ER înseamnă energie iar GO = ființă/individ. GO precum în indoeuropeanul EGO (din care provin EU/IO/IA/ICH/I /JE ) există și în limba chineză (și în mai multe alte limbi ale lumii de altfel) unde în chineză particula GUO desemneaza individul/natiunea/poporul…ZHONGUO = Chinez iar GUOJIA = natiune/popor unde JIA = pământ = GIA/GHEEA/GEEA/GIO/GEOS/JOS în greaca/latină/română. Merg pe JOS = Merg pe GEOS/Pământ.
Întorcându-ne la ZORA….de unde vine ZORI și a ZORI…. el era la inceput SORA și indica apariția lui RA cu EXFORTE = EFORT…dimineața….a ZĂRI/ZARE spun în esență același lucru …a Scruta cu EXForte/EFORT sau în FORȚĂ ..cu RA = lumina soarelui.
ZURLIU…ZAPACIT, ZÂRGHIT, ZVĂPĂIAT, ZVÂRLUGĂ, ZOOM…și celelalte toate sunt cuvinte indoeuropene și nu doar persane (nu sunt inventii persane sau dacă sunt ele există de mult în limbile indoeuropene, traco getica/ slave/latina/hindusa/sanscrita vedica/greaca/armeana…farsi)…ele nu au patruns în limba română din limba turcă.
Din păcate se susțin în continuare multe prostii legate de etimologia/originea multor cuvinte de bază ale limbii române. Țăranul român nu a avut contact direct cu turcii ca să-l invețe turcii ce e aia DUȘMAN sau CIOBAN sau MURDAR ori CHIOR…astea sunt imbecilități debitate de incompetenții de care, din păcate, lumea lingvistică mustește.
DUȘMAN, CIOBAN ca și CHIOR (OCHI scis pe dos și nu din întâmplare) ori MURDAR sau COSIȚE (PĂR) ori MASĂ sau AȘA, DRACI, ȘASE, SUTA, TU = YOU, exista și în limba persana iar în avesta/stramoașa persanei/farsi cuvântul AP = APĂ în limba română = APAH în sanscrita vedica/ABA în afgani/paștuni…UAAPE în hitită (care avea și UADAR …de unde WATER, WET, SWEAT, UD, aSUD, udakam în sanscrita vedică, VODA, VAD), HAAP în akadiană , APIS = zeitatea APEI la egiptenii antici, s.a.m.d. Deci APĂ nu are cum sa vina din AQUA.
Toate aceste cuvinte sunt cuvinte TRACO getice ori latine ori grecesti sau slavice în limba română și nu intrate din limba turcă care le-a preluat de la persani ca sa ni le dea noua…asta ar insemna ca si cuvintele AȘA, MASĂ, SUTA, APĂ, ȘASE, DRACI…le-am luat tot de la turci…dar astea nu exista la ei.
În plus cuvântul DUSMAN exista în greaca arhaica și este atestat ca localitate Dousmanos de catre bizantini, in secolul 6 dupa Christos…deci înainte de sosirea turcilor.
Ce sustine Dan Alexe aici nu este adevarat… sau este adevărat dar NU în sensul în care aceste cuvinte de bază ne-au fost aduse de turci…cu care majoritatea populatiei românești nu a avut de a face vreodată. E o aberație totala să spui ca românul nu avea noțiunea de Dușman sau Cioban ori CHIOR sau MURDAR până la apariția turcilor în zonă sau, mai departe, noțiunea de PRIETEN sau A IUBI ori DRAG…până la venirea slavilor.
Toate aceste cuvinte de baza le găsim în sanscrita vedica unde:
DANTA = Dinte,
Lamba = Limba
Apah = APA
SURYA = Suare/Soare
PULA = PULA
PISDA = PIZDA
OCHI=OCHI
NAS = NAS
SATA = SUTĂ și NU STOTI
OM = OM
PRIYATAM = PRIETEN
DUSHMAN = DUȘMAN
yabh/yabhia = a coabita/a cunoaste carnal/ a avea relații sexuale = a iubi = yehabi/yuhub în arabă chiar.
GAN/GANDHA = a măsura/a evalua/ a lua în considerare = GÂND și CÂND în limba română dar QUANTO și QUANDO in latină/italiană.
Asta arata ca mai degaba toate aceste cuvinte de baza din limba română sunt traco getice și nu latine/slave/persane(turcesti)/maghiare …maghiara l-a imprumutat/asimilat de la noi odata cu populațiile asimilate de români/slavi/germani care astăzi sunt natiunea maghiară, ca si multe alte cuvinte de altfel.
Tot lingviștii lui pește prălit, pe care Dan Alexe îi citează aici, sustin ca PUȘTIU/PUȘTIULICĂ sau DANDANA (mare Dandana neicusorule, Agamitza Dandanache = belea/necaz) vin din limba turcă
unde PUSTI = tânăr corupt (aici putem înțelege tabieturile turcești) iar TADANA = zdrăngănitor.
Ei bine atunci cum se face că în limba sardiniană (insula SARDINIA) cuvântul PUSCHEDU (sună PUȘEDU) = PUȘTIU în limba română = KID iar TANDANU = belea/necaz = DANDANA ?
Eu nu știu vreo sursă istorică care să afirme ca Sardinienii au fos vreodată vasali ai turcilor!
Tot în limba sardă (cu care avem foarte multe cuvinte în comun) altele decât cele vădit latinești există cuvintele LIMBA = LIMBA, ABA = APA, CANCEDU = CANCIOC (cica CANCIOC vine din maghiara…ca nu-i așa și sarzii au fost in contact cu ungurii, nu?), BECIU= BECI, PISICU = PISICĂ = PIȘIK în limba Kurdă (o alta limba indoeuropeana cu care avem multe cuvinte in comun ca si engleza sau limbile slave)…dar ce e foarte interesant este cuvântul STRAVANAU (exact așa scris) care în limba sarda…înseamnă nici mai mult, nici mai puțin decât… ZDRAVĂN …dar ZDRAVĂN = DUR/Solid…dar cuvântul ÎNZDRĂVENIT are sensul și de ÎNSĂNĂTOȘIT …aka ZDRAVIE/ZDAROVIE în toate limbile slavice = sănătate.
Deci, cum explică armata de lingviști incompetenți, care ne-au tot scris DEX-urile până acum, această extraordinară legatura lingvistică între limba sardă, limba română și limbile slavice?
Am urmarit cu mare interes conferințele pe teme de lingvistică ale lingvistului sardinian Salvatore Dedola, de la care am aflat multe etimologii interesante care explică foarte multe cuvinte din limba română care apar ca origine necunoscută. De pildă a TE CĂNI …un cuvânt vechi și rar folosit A TE CĂNI = A TE ÎNNEGRI…vine din akadianul KANU = NEGRU iar DANDANA(ROM) /TANDANU(Sardă) = necaz vine de la numele unei zeități akadiene sau babiloniene invocate în caz de calamitate.
Sigur că avem cuvinte din turca sau maghiara ori slave dar ele sunt in general cuvinte perferice iar in cazul limbii turce cu atât mai mult.
Peșcheș/Bacșiș/Ciubuc…sunt clar venite din limba turcă și este lesne de înțeles de ce le avem și noi….dar să susții ca cuvinte de baza ca cele de mai sus vin din turca sau persana via turcă este o aberație.
Cuvântul IAURT…vine din Turcă…YOGURMAK…YOGURT….dar nu produsul în sine care e mult mai vechi…și era folosit și de romanii antici…dar și aici nu sunt sigure lucrurile pentru că limba turca deși are la baza unele cuvinte mongole(ca și maghiara unde spre exemplu NAR = SOARE în mongolă= NAP = soare în maghiară) în rest este un amalgamde cuvinte latinești/grecești/arabe/persane/armene/kurde…pentru că a asimilat odată cu populațiile locale, la cucerirea Constantinopolului și foarte mult lexicon pe care astăzi lingviștii idioți îl dau ca origine turcească).
Cuvântul Ciorbă nu este nici pe departe un cuvânt turcesc…el există in foarte multe limbi…inclusiv lituaniană iar ironia face ca pronunția turcească să fie mai puțin deformată decăt cea românească…în turcă este ȘORBA iar acest cuvânt vine din latinescul/românescul a SOARBE…căci asta faci cand mananci o ciorbă…ABSORBTION….tot asa cum francezul SOUP tot de acolo vine…SIP/SEEP in engleză înseamnă a soare…seep/sip…soup…supă.
Nici măcar cuvântul Sarmale nu vine cu adevărat din limba turcă!
Spânule/Zpânule/Expânule, băi, zăpăcitule nu te mai ambala că ai ieșit demult din peisaj!
@ Dinu,
Dacă ai ceva util și conbstructiv de spus, spune…dacă nu ține-ți remarcile de prost gust pentru tine!
Domnule Spinu mie imi place sa verific.
Uite aici un dictionar englez sardinian: https://glosbe.com/en/sc/cat
in limba sarda la pisica se zice gattu
Limba sardă constă în foarte multe dialecte….atenție.
Ce am spus aici am spus cu bunâ credință și cu studiu.
Caută conferințele lui Salvatore Dedola e YouTube…vei vedea acolo multe lucruri interesante.
Salvatore Dedola are scris și un dicționar etimologic al limbii sarde (dialectelor sarde). Dacă chiar ești interesat îl poți procura…eu am facut-o!
@Samael
Pentru Pushtiu ca nume (cognome) iata aici traducerea:
https://www.cognomix.it/origine-cognome/pusceddu.php
În vremea aceasta, armașul se suise pe poarta curții și, făcînd semn, strigă:
— Oameni buni! Măria-sa vodă întreabă ce vreți și ce ceriți? si pentru ce ați venit așa cu zurba?
Negruzzi – Alexandru Lăpușneanu
Într-adevăr, “zor” însemnă forță și vine din persană, însă in turca “modernă” acest cuvânt are o conotație ceva diferita, și anume cea de “greu, dificil, greoi”. Iar “zorba” este echivalentul balcanic al unui “bully”, de unde vine și al nostru “zurbagiu”.
Am o alta nedumerire: cuviantul mester se zice ca vine din maghiara dar in portugheza se zice mestre (care se pronunta meshtre) care desigur in portugheza vine din latina, pt ungurii nu au ajuns pana acolo.
Incep sa cred ca in romana nu vine din ungureste.
Nu sunt dacopat dar incet incet unele lucruri incep sa imi miroase a neadevar.
DEX-ul este in mare parte o capodopera de stupiditate lingvistica plecata de la un fals lingvist pe nume Alexander Cihac (ne vorbitor de limba romana cu adevarat…stia doar cateva cuvinte) care a scris primul dictionar al limbii romane in secolul 19.
Ca sa-ti faci o idee de cat de dobitoc (sau rau intentionat…era supus Habsburg…vezi teoria lui Roesller) in acel prim dictionar al limbii romane scris in franceza omul descria cuvantul PUTZA (diminutiv de la PULA) ca fiind ORGAN SEXUAL MASCULIN SI….FEMININ (!!!!?????)…cam asta stia ala despre limba romana.
Mestiere in italiana/sarda inseamna si a MESTERI si MESERIE.
Deci este evident ca nu provine din maghiara ci este exact pe dos.
La fel se spune si despre ALTOI , a ALTOI….ALTOI vine din ALTUL = ALTER in latina…a face un ALT pom/pui de pom.
La fel si cu a INTALNI care este in fapt cuvant romanesc 100% si care este varianta distorsionata a lui INTRUNI (pe care l-am importat aiurea in secolul 19).
La fel si cu SABUINTA si NESABUINTA (care nu vin sabda sau nu mai stiu cum in bozgoreza)…el vine din forma romaneasca a latinescului SAPIENTIA = cunoastere/intelepciune…vezi SABEMOS in spaniola!
La fel si cuvantul GAND (care nu vine din si mai deformatul GONDOL) despre care lingvistul Mihai Vinereanu (autorul dictionarului etimologic al limbii romane editia 2008, alcatuit dupa 30 de ani de studii lingvistice indoeuropene, primul de acest fel in limba romana) spune ca este cuvant TRACO GETIC 100%. Radacina acestui cuvant INDOEUROPEAN (iar maghiara nu este o limba indoeuropeana…deci numai de la noi il putea avea) se gaseste in limba sanscrita vedica (considerata de unii lingvisti ca fiind mama limbilor indoeuropene) unde
GAN/GANDHA = a masura/ a evalua/ a lua in consideratie
Din acesta radacina provin româneștile GÂND, CÂND, CÂT, A CÂNTĂRI precum si latinestile
QUANTO și QUANDO…QUANTITY/CANTITATE, QUANTIFICARE, COUNT, CONTOAR, CONT…toate venite din acesta radacina.
Radacina sanscrita GAN o gasim in numele mitologicului elefant GANNESH care este simbolul ÎNȚELEPCIUNII = A GÂNDI, A QUANTIFICA, CÂND dar si CÂNTARUL (este ditamai eledantul).
Elefantul, despre care se spune ca are o memorie imbatabila printre altele!
Mihai Vinereanu spune ca avem FOARTE, FOARTE MULTE CUVINTE DE BAZA IN LIMBA ROMANA CARE SUNT TRACO MOSTENIRE TRACO GETICA…incepand cu STRAMOSI, MOSTENIRE (si tot ce contine MOȘ), MIȘCARE, A ÎNVĂȚA, DEZVĂȚA, POVAȚĂ, a ÎNGĂDUI, A TĂGĂDUI, A FĂGĂDUI, A ZĂGĂDUI, A ZÂMBI, MÂNDRIE, DUȘMAN, CIOBAN, CHIOR, AȘA, DRACI, PUȚIN, NIȚEL, O ȚÎRĂ, GĂLĂGIE, ZGOMOT, SULIȚĂ, Fecior, BĂIAT, BABAN, BOB, BANIȚĂ, BALAUR, ȘOPÎRLĂ, GUȘTER,
vezi și TĂRĂBOI, RĂZBOI, A TE BOI = a te vopsi pe fata (ca un razboinic sa spunem)…toate aceste cuvinte sunt legate de TARABOSS/TARABOSTES = nobilimea traco getica insarcinata cu purtarea RAZBOAIELOR.
Plus, multe, multe altele (care sunt date cu origine necunsocuta sau total aiurea, origine latina, slava, persana via turca, germana, maghiara) începand cu APĂ = APAH in sanscrita vedica, SUARE/SOARE = SURYA in sanscrita vedica, PRIETEN = PRIYATAM in sanscrita vedica, DUȘMAN = DUȘMAN in sanscrita vedica, PULA = PULA si PIZDA = PISDA in sanscrita vedica, DINTE = DANTA in sanscrita vedica, GURA = GORA in sanscrita vedica, LIMBA = LAMBA in sanscrita vedica, OM = AUM in sanscrita vedica, SARPE = SARPA, SAPTE = SAPTA, NEVASTA = NEVESTA, SOCRU = SOCRU, VĂDUVĂ = VEDUVA, NEPOT= NAPAT, OIER = AYAR, SUTA = SATA in sanscrita vedica
Toate aceste cuvinte de mai sus sunt 100% moștenire traco getica in limba romana.
Cuvantul DRACI este inrudit pe linie indoeuropeana (NUMAI INRUDIT dar nu IMPRUMUTAT) cu latinescul DRACO/DRAGON dar și cu persanul DURUCI/DRUJ (așa îl pronunță acum) = DIAVOL dar si rusescul DURAK = imbecil/cretin (derivare sintactica si semantica din aceeasi radacina).
Cuvântul AȘA (cu aceeași funcție multipla ca in limba romana) exista și in limba persana/farsi cu aceeași formă AȘA (noua ni se spune ca AȘA vine din latinescul ECUM SIC…aberatie totala)…tot in limba persana/farsi au multe cuvinte in comun cu noi incepand cu DUȘMAN, CIOBAN, CHIOR, MURDAR, AȘA, DRACI, TU, ȘASE, SUTĂ, NOU, NOUĂ(numeralul), MASĂ, LIGHEAN, PERDEA, COSIȚE = PĂR, etc..
puță denumește și organul sexual feminin, cel puțin aici in Moldova
De unde știm noi ca zor si confrății sai nu vin pe filiera scitica. Ăștia au pătruns pe teritoriul României de azi in epoca fierului, înainte de Dromihete si Burebista, si i-au cam subordonat pe traci.
Nu este exclus!
Si cumanii erau iranofoni. Si au zabovit in spațiul extracarpatic 150 de ani. Si pecenegii au stăpânit acel spatiu timp de 200 de ani. Poate ca si ei au luat cuvinte de la iranieni.
Prea multe iranisme venite prin turca. Asta e turcoree.
…turcoree…
Le mot juste